Dr. Polly James descrie primii pași în gestionarea anxietății care apare după anafilaxie

O criză, de genul unei reacții anafilactice sau unei reacții alergice severe, este traumatică pentru oricine și poate genera provocări suplimentare. Parinții și copiii pot resimți anxietate sau pot rămâne traumatizați de reacția alergică, de amintirea ei sau de frica de a se întâmpla din nou. În cazuri mai grave, un părinte poate să-și fi văzut copilul aproape murind. O astfel de traumă poate însemna o schimbare uriașă în multe aspecte ale vieții de zi cu zi care implică alimentația.

Multe persoane cu alergii severe și familiile lor sunt nevoite să se adapteze rapid la traiul cu această afecțiune cronică. Să ai o alergie alimentară presupune o stare de bine în cea mai mare parte a timpului, dacă sunt respectate anumite restricții, dar există posibilitatea de a deveni grav bolnav.

După cum v-ați putea aștepta, o reacție alergică atât de intensă poate provoca sentimente de panică, anxietate și teamă de moarte. În consecință, un șoc anafilactic ar putea fi considerat un eveniment traumatic care poate conduce la tulburări legate de traume și stres. (DSM 5)¹

În primele zile

Este complet normal să resimțiți o anumită suferință după o reacție alergică severă sau după anafilaxie. Pentru dumneavoastră sau pentru copilul dumneavoastră, aceasta poate include probleme cu somnul, gânduri și amintiri tulburătoare, coșmaruri, iritabilitate, sentimente de neajutorare, retrăirea unor momente din ceea ce s-a întâmplat și gândul că ar fi trebuit să faceți mai mult pentru a ajuta.

“Este literalmente ca și cum ai fi avut un accident de mașină… Ești secătuit, tremuri până în măduva oaselor pentru că viața ta tocmai a fost în pericol sau ai pus în pericol o altă viață… M-am simțit ca și cum aș fi fost singurul care a înțeles gravitatea… cât de brusc… cât de înspăimântător a fost. Am fost singura persoană care i-a observat reacția și m-am luptat să împărtășesc cât de traumatizant și de periculos a fost… să-i fac să înțeleagă… pe soțul și prietenii mei. Am simțit că nu aveam niciun control asupra corpului său”

Sprijinul social din partea familiei, a prietenilor și a persoanelor cunoscute și de încredere este foarte important în primele zile. Mulți oameni constată că dificultățile inițiale se rezolvă și că pot reveni la o viață mai obișnuită în câteva săptămâni. Deși discutarea celor întâmplate poate fi utilă, nimeni nu ar trebui să fie obligat să vorbească imediat despre experiențele sale. Pentru unele persoane, este important să aibă un timp de liniște pentru a reflecta asupra lor. Încercarea de a reveni la o rutină în viața de zi cu zi poate fi utilă; de exemplu, stabilirea unor ore pentru trezire, culcare și masă poate da un sentiment de normalitate vieții.

De asemenea, ar trebui să încercați să vă recâștigați într-o anumită măsură controlul. Este util să aranjați o întâlnire cu școala copilului dumneavoastră – pentru a revizui planul de îngrijire – și să stabiliți o întâlnire cu alergologul dumneavoastră pentru monitorizare. Este important să participați la revizuiri și să pregătiți întrebările în avans. Cereți să treceți în revistă măsurile de precauție și de gestionare a situațiilor de urgență cu adolescenții pentru a facilita tranziția către autogestionare.

Depășirea momentului și reconstruirea încrederii

După primele câteva zile, copilul dumneavoastră ar putea avea unele întrebări despre ceea ce s-a întâmplat. Nu este benefic, nici pentru părinți și nici pentru copii, să “nu se gândească la asta” sau să “își scoată asta din minte”. Discutați cu copiii dumneavoastră și cu cercul de cunoscuți despre acest lucru. Fără informații concrete, copiii (și adulții!) fac speculații și completează informațiile lipsă pentru a crea o poveste sau o explicație completă. În cele mai multe cazuri, temerile și fanteziile copilului sunt mult mai înspăimântătoare și mai tulburătoare decât adevărul. Copiii mici fac adesea presupuneri false cu privire la cauzele anafilaxiei. Din nefericire, aceste presupuneri pot include impresia că ei au fost vinovați pentru eveniment. Analizați evoluția percepției de cauzalitate a copilului dumneavoastră. Corectați și clarificați pe măsură ce observați apariția unui raționament fals. Încurajați-vă copilul să exprime ceea ce simte și arătați-i înțelegere și acceptare.

Ascultați-l pe copil, răspundeți-i la întrebări și oferiți-i alinare și sprijin. Liniștiți-l în privințele în care puteți (N.B.: nu-l puteți asigura că nu va mai avea din nou o reacție). De exemplu, ați putea spune: “lucrurile se vor îmbunătăți”, “voi fi acolo pentru tine”, “poți să-mi pui întrebări oricând”, “ești în siguranță, la fel ca și persoanele la care ții”. Pentru ca asigurările dumneavoastră să fie mai convingătoare, puteți evidenția unele dintre măsurile de siguranță care sunt luate, cum ar fi explicarea efectului medicamentelor și faptul că sunteți acum mai conștienți de simptome și mai bine pregătiți.

Este în regulă să le spuneți copiilor că nu știți de ce s-a întâmplat ceva sau că și dumneavoastră sunteți confuz și supărat. De exemplu, în cazul în care alergenul sau contaminarea încrucișată a fost necunoscută. În cele din urmă, ascultarea și alinarea unui copil, fără a evita subiectul sau a reacționa exagerat, vor avea efecte pozitive de lungă durată asupra capacității copilului de a face față traumei. Onestitatea și receptivitatea îl vor ajuta pe copil să își dezvolte încrederea.

Concentrează-te pe partea bună. De exemplu: medicamentele au funcționat, mulți oameni au ajutat și au fost amabili și ați învățat multe. Interpretarea pozitivă a traumei poate fi utilă prin reformularea pozitivă a evenimentului și încurajarea copiilor să se simtă norocoși, deoarece evenimentul ar fi putut avea urmări mai rele. Vestea bună este că copiii sunt foarte rezistenți și chiar pot fi o inspirație pentru noi datorită forței și optimismului lor.

Încurajarea copiilor să își spună îngrijorările

Realizarea unei “cutii a îngrijorărilor” ajută la conștientizarea diferitelor sentimente și la a explora cui și cum să ceară ajutor. Orice cutie este bună, iar o cutie veche de pantofi cu capac este ideală. Acoperiți cutia și capacul cu hârtie de împachetat (astfel încât capacul să poată fi îndepărtat pentru a goli cutia) și faceți o fantă în ea, astfel încât copilul să poată introduce acolo scrisori. Încurajați-vă copilul să ajute la confecționarea și decorarea cutiei, astfel încât să simtă că este creația sa specială. Plasați-o într-un loc ușor de accesat de către copilul dumneavoastră. Încurajați-vă copilul să scrie pe post-it-uri sau pe bucăți mici de hârtie, pe parcursul zilei, ceea ce îl îngrijorează și apoi să le introducă în cutie. Programați-vă în mod regulat un interval de timp în fiecare săptămână (sau mai multe dacă sunt foarte multe îngrijorări) pentru a sta împreună cu copilul și a discuta despre ele.

Discutând în mod regulat despre ceea ce a fost introdus în cutie, îl ajută pe copilul dumneavoastră să știe că va avea ocazia să vorbească despre grijile sale. Adesea, acest lucru îl va face să nu se mai gândească în mod constant la griji, deoarece știe că vor fi discutate. După ce discutați fiecare îngrijorare, puteți decide dacă discuția a ajutat și dacă aceasta poate fi scoasă din cutie și aruncată sau dacă trebuie pusă înapoi în cutie pentru ca dumneavaostră să o revedeți ulterior. Cutia îngrijorărilor îi ajută, de asemenea, pe copii să spună unui adult ce anume îi deranjează și face ca procesul de împărtășire a îngrijorărilor inițiale să fie mult mai ușor pentru ei. Ei învață, de asemenea, că adulții sunt interesați de grijile lor, indiferent cât de banale ni se par, și învață că este sigur să împărtășească grijile cu adulții. În timp, copilul dumneavoastră poate începe să învețe modalități mai bune de a-și gestiona grijile și să recunoască faptul că nu toate grijile sunt copleșitoare. Este util să încheiați discuția cu vizualizarea unui loc plăcut, sigur și relaxant în care să se poată imagina și să folosească toate cele cinci simțuri pentru a-și imagina cum ar fi să fie acolo. Acest lucru ajută la crearea unui loc relaxant în care să se “afle“ înainte de culcare.

Întotdeauna este util să se ofere educație și despre anxietate. Reacțiile de anxietate care imită anafilaxia sunt foarte frecvente, așa că este important să se crească gradul de conștientizare a copiilor cu privire la corpul lor și la modul în care acesta reacționează la anxietate. Puteți face acest lucru în mod creativ, desenând conturul corpului copilului dumneavoastră și apoi completând in interiorul conturului locurile în care ei simt anxietatea în corpul lor și apoi discutând despre diferențele dintre simptomele anxietății și ale unei reacții alergice, de exemplu: furnicături pe buze sau senzația că li se închide gâtul. Acest lucru îl ajută pe copilul dumneavoastră să facă diferența între reacțiile alergice și reacțiile de anxietate.

Strategii de relaxare

Respirația profundă este o tehnică excelentă pentru diminuarea stresului, a anxietății și a panicii, care durează doar câteva minute și care poate fi practicată oriunde. Dumneavoastră și copilul dumneavoastră veți obține cele mai multe beneficii dacă o faceți în mod regulat, ca parte a rutinei zilnice. O puteți face în picioare, stând pe un scaun care vă susține spatele sau stând întins pe pat sau pe un covoraș de yoga pe podea.

Pentru copiii mai mici, îi puteți încuraja să exerseze “Umflarea balonului” și să își imagineze cum umflă un balon. De exemplu, ați putea spune: “Inspiră adânc și umflă lent și încet balonul tău imens. Vezi cum balonul devine din ce în ce mai mare… și mai mare… și mai mare. Acum închide ochii și imaginează-ți că balonul plutește în aer. În timp ce stai acolo, simți cum devii foarte liniștit și împăcat.” Repetați acest exercițiu de două sau trei ori în fiecare zi.

Pentru copiii mai mari, respirația controlată este o metodă rapidă prin care vă concentrați asupra respirației și obțineți controlul asupra acesteia. Respirația controlată este o tehnică excelentă pentru a preveni izbucnirile de furie și, de asemenea, este folosită ca un instrument pentru a-i ajuta pe copii să se simtă calmi și relaxați.

Puteți folosi această metodă oriunde – ceilalți oameni nici nu vor observa!

Mai jos este un exemplu de scenariu pe care l-ați putea spune copilului dumneavoastră:

Mai întâi, exersează …

• pune o mână pe stomac și una pe piept
• trage adânc, adânc aer în piept, astfel încât să se umple și partea de jos a plămânilor iar stomacul să se deplaseze spre exterior
• încearcă să introduci aer în partea inferioară a plămânilor
• inspiră încet și adânc în timp ce numeri până la 4
• ține-ți respirația în timp ce numeri până la 5
• expiră încet în timp ce numeri până la 7
• repetă acest lucru de câteva ori pentru a te ajuta să preiei controlul asupra corpului tău și să te simți mai calm

Fiecare persoană va găsi utile diferite tehnici de relaxare. Vizualizarea este o altă strategie excelentă. Gândindu-vă la lucruri odihnitoare sau plăcute vă poate ajuta să vă relaxați.

• Gândiți-vă la locul de vis – ar putea fi un loc în care ați fost, un loc pe care l-ați văzut într-un film sau un loc imaginar
• Vizualizați o imagine a acestui loc cât mai liniștită și mai pașnică posibil
• Imaginați-vă ceea ce poate fi văzut acolo… vizualizați toate micile detalii
• Imaginați-vă cum v-ați simți fiind acolo… este cald… o adiere blândă… soarele vă încălzește pielea?
• Imaginați-vă cum se simte solul sau podeaua sub tălpile dumneavoastră
• Încercați să vă imaginați că vă aflați cu adevărat acolo, în acel loc liniștitor

Unora le place să se gândească că sunt întinși pe plajă sau fac o plimbare la țară.

Relaxarea fizică este o altă strategie de relaxare și durează de obicei aproximativ 10 minute. Această tehnică este deosebit de utilă pentru persoanele care par a fi în mod constant încordate sau agitate. De asemenea, este bine să fie făcută înainte de culcare pentru a vă ajuta cu dificultățile de somn. Toate grupele majore de mușchi din corp sunt tensionate timp de aproximativ 5 secunde, apoi se detensionează.

Mai jos este un exemplu despre cum ați putea explica aceasta tehnică copilului dumneavoastră:

• Alege un loc cald, liniștit și sigur
• Stai așezat pe un scaun confortabil sau întinde-te pe pat
• Alege un moment când nimeni nu te va întrerupe
• Încordează-ți mușchii doar atât cât să simți că sunt încordați, ține-i astfel timp de 5 secunde, apoi relaxează-i
• După ce ai încordat un mușchi, încearcă să nu-l mai miști
• Stai nemișcat o vreme și respiră adânc de câteva ori pentru a te ajuta să te relaxezi cu adevărat

Yoga: Practicând poziții de yoga, copiii pot învăța cum să facă exerciții fizice, să-și dezvolte încrederea și să se concentreze mai bine.

Auto-compasiunea: Este deosebit de important pentru părinți și îngrijitori să se ocupe de propria îngrijire, în special după ce au fost martori la o reacție severă a copilului lor. Gândiți-vă la modurile în care folosiți autocritica drept motivație. Vedeți dacă vă puteți gândi la un mod mai blând și mai atent pentru a vă motiva să faceți o schimbare, dacă este necesar. Fiți un bun model pentru copiii dumneavoastră și arătați-vă dumneavoastră înșivă compasiune. De exemplu, în fiecare zi ați putea nota 3 lucruri de care sunteți mândru.

Tehnicile de relaxare au nevoie de multă practică pentru ca ele să funcționeze bine. S-ar putea să nu funcționeze din prima. Continuați să exersați, poate întrebați un prieten, un membru al familiei sau un specialist dacă vă poate ajuta. Odată ce vă veți obișnui cu ele și veți găsi ceea ce vi se potrivește cel mai bine, veți fi gata să folosiți tehnicile atunci când veți avea cu adevărat nevoie de ele.

Acest articol a fost publicat pentru prima dată în Allergy Newsletter nr. 124, iarna 2018. Dată fiind importanța componentei emoționale în calitatea vieții, el a fost tradus de către Giorgia Ioniță, voluntar AREA pentru a fi publicat cu ocazia Săptămânii mondiale a alergiei 13 – 19 iunie, 2021 a cărei temă este “Stop Anafilaxiei! Fii conștient. Fii pregătit. Salvează vieți”.