Așezarea punctului pe ”I..H”

De când a fost descoperită histamina, de pe la începutul secolului trecut, n-a fost nicicând atât de populară ca în ultimii ani. Și doar ce ajunsese și ea în deplina sa ”glorie”, când rapid a și căzut în dizgrație. Tot mai mulți au declarat-o indezirabilă și fie o blamează, fie o privesc cu o profundă ostilitate. Ce să mai lungim vorba,că parcă nimeni ”n-o mai înghite”!

Pare răspunzătoare de toate relele pământului de la migrene ,anafilaxie,nas înfundat și lăcrimare până la mâncărimi, erupții pe piele ,crize de respirație șuierătoare,constipație sau balonare.Adevărată întrupare a răului!

Nimeni nu mai vrea să audă și despre cum participă ea la miracolul implantării ”oului ” în endometru mamei și nici că placenta nu ar putea să se dezvolte ,să dea oxigen și să hrănească noua viață fără contribuția ei și a altor amine biogene care o acompaniază cam peste tot.De altfel tot ele ,aceleași vedete căzute în dizgrație,adică sus numitele amine biogene,vor fi prezente și în laptele matern și vor juca un rol important în maturizarea intestinului micuțului ,pregătindu-l pentru marea întâlnire cu celelalte alimente.Putresceina și cadaverina ,prietenele urât mirositoare ale histaminei,pot deține un rol foarte important chiar în vindecarea rănilor.Ca să nu mai povestim că nici unul dintre noi nu am putea supraviețui prea ușor fără să avem acele celule denumite mastocite care sechestrează împreună cu bazofilele călătoare prin sânge, mare parte din”tezaurul” nostru de histamină, pe care-l împart între diversele noastre organe interne. Și dacă niște celule adăpostesc ”puii de aur”,creierul nostru produce însăși ”cloșca” cu aminele biogene care funcționează ca neurotransmițători, printre care figurează desigur și histamina.

Și atunci cum de a putut ajunge o asemenea vedetă în dizgrație?

Păi cine chiar nu a auzit despre ”intoleranța” la histamină?Sau cum mi-a spus o mamă ,mai acum câteva luni:”Am venit la dumneavoastră pentru că fetița mea are IH”.Iar eu, mirată întreb :”Ce este IH ?”.Iar ea îmi răspunde stupefiată: ”Intoleranță la histamină,doamna doctor?E prescurtare ,ca la APLV!”

Coșmarul histaminei a început când cineva a mănâncat niște macrou stricat și a făcut o intoxicație pe cinste.Mare chestie,o să spuneți!Și totuși așa s-a aprins beculețul!S-au făcut niște ”scormonituri ”știintifice și ce să vezi:în intestinul peștilor ,la fel ca în cel al oamenilor ,există o anumită bacterie care produce o enzimă,o anume histidindecarboxilază ,care nu face altceva decât transformă un anumit aminoacid, adică histidina,din carnea peștelui , în ce oare?Spuneți voi!Păi ,chiar în histamină.Și odată pornită înmulțirea ei în burta peștilor,se ”îndrojdește” ca nebuna ,de poate atinge niște concentrații care ar putea ”otrăvi ” și un pui de elefant,darăminte un biet om.

Și uite așa,cam pe la mijlocul anilor 80, s-a lansat un nou album muzical medical: ”Thriller-ul aminelor biogene”.Imediat după, incriminatele ,adică aminele ,au devenit rapid capete de afiș , fiind suspectate că ne-ar cauza diverse reacții neplăcute chiar dacă le consumăm în cantități mici ,cu mult sub dozele toxice de care am pomenit mai sus.

Naturopați de pretutindeni s-au apucat de scris cronici întregi despre toate alimentele care conțin prea multă sau chiar prea puțină histamină astfel că, în curând ,doar ”Ea” și numai ”Ea” a devenit ”Vedeta ”,iar toate celelelate amine biogene , care au acompaniat-o din totdeauna,numitele :cadaverina , triptamina, tiramina,serotonina ,putresceina, spermina sau spermidina au rămas doar cu popularitatea unor backing vocals.
Termenul ales pentru noul ”curent medical” a fost acela de ”Intoleranță la histamină” făcându-se clar un paralelism între deficitul de diaminoxidază și cel de lactază din intoleranța la lactoză.Eu l-aș numi ,totuși,din respect pentru popularitatea câștigată în timp de această enzimă,”Curentul Daoist”.

Recunosc cu mâna pe inimă și având încă în minte zecile de pagini citite,că așa cum m-a vrăjit muzica anilor ‘ 80,am fost de-a dreptul fascinată de această nouă problematică medicală.Atât de mult m-a preocupat,încât continui și azi să am în cabinet ,alături de dragele mele tabelele colorate cu molecule alergenice,o tăbliță pe care am desenat chiar eu,desigur după model,schema cascadei reacțiilor chimice care duc la metabolizarea sau fragmentarea histaminei.
”Portofoliul ”meu de pacienți pe care i-am urmărit în decursul ultimilor ani este destul de mare,ceea ce în traducere liberă înseamnă că a însumat o cazuistică pe cât de polimorfă ,pe atât de complexă.Cu ajutorul unor scheme personalizate ,care au inclus celebra dietă mai mult sau mai puțin adaptatp,și încercarea de corectare a unor deficitelor minerale și vitaminice,am moșit în timp destule ”histaminoze”.Ce pot să zic,putea să fie vorba ori de prea multă ,sau dimpotrivă, chiar de prea puțină știință.În fapt era acel ”ceva sănătos”ce ar putea să reprezinte, în esență ,doar o recâștigare a echilibrului personal .

Urmărind în timp mărturisirile celor care au îmbrățișat conceptele daoismului, am simțit,pe alocuri, că lucrurile încep să scape de sub control.Dar cine s-ar putea spune că deține de fapt controlul în această problemă?

Și iată că a apărut ceea ce ne lipsea cu desăvârșire:o poziție fermă a unor profesioniști.Dacă ei sunt alergologii nemți și elvețieni și dacă chiar unii dintre acei experți sunt pediatri,cu atât mai bine!În primul rând se va schimba nomenclatura și vom vorbi de acum încolo nu despre ”IH” și nici despre ”Daoism”,ci despre ”Reacții adverse la histamina ingerată” .Și înainte de a mai îndrăzni să le (auto)diagnosticăm , trebuie să respectăm niște reguli foarte clare.Ce aș putea să vă mai povestesc și nu ați aflat deja? Investigațiile,chiar și cele mai sofisticate,au periate și despăducheate,s-a recomandat să fie făcute și teste de provocare cu histamină ca în alergia alimentară pură, iar celebrele diete ultrarestrictive să fie liberalizate după doar 2 saptămâni,urmate fiind de o perioadă cu mult mai relaxată de cam 6,poate 8 săptămâni în care vor fi făcute tatonări pentru a stabili toleranța individuală a fiecăruia.Toate acestea organizate în funcție și de preferințele alimentare ale celui în cauză.Iar pentru o ultimă fază strategică se propune doar o reechilibrare corectă nutrițională și mai ales emoțională, urmărindu-se clar îmbunătățirea calității vieții celor implicați.

O să mă întrebați în final, contrariate :dar cu histamina și alăptarea daoistă cum rămâne? Pot să vă spun doar că s-a demonstrat că laptele matern conține pe lângă substanțe nutritive,compuși biologic activi,hormoni,vitamine,anticorpi și poliamine . Concentrația de poliamine este cam de 10 ori mai mare în laptele uman decât în cazul formulelor artificiale , iar acțiunea biologică a acestor substanțe asupra maturizării intestinale la nou-născuți și sugari , deși ar fi o ipoteză atractivă , totuși, rămâne în continuare extrem de controversată. Ce este și mai interesant ,în compoziția aceluiași lapte apar și enzime poliaminoxidaza sau PAO,dar și diaminoxidaza noastră . Pentru a vă rezuma,s-a constat că activitatea PAO crește, în timp ce activitatea DAO scade în prima lună de lactație. Este posibil totuși ca PAO din laptele matern ,care râmâne ”lumina de veghe”,prin acțiunea sa ,să-și exercite efectele sale protectoare pe întreaga perioadă de lactație . Este totuși încă mult de studiat dacă toate aceste componente ale laptelui mai au și alte efecte posibile asupra sănătății copiilor și beneficii în diferitele scenarii patologice.

Și cum rămâne cu dozarea activității DAO pentru simptomatologia digestivă a sugarilor?Pot fi de real ajutor dietele ultrarestrictive prelungite luni și luni de zile în gestionarea durerilor abdominale,a diareei sau vărsăturilor cronice ale micuților?Adevărul este că fiind prea puține studii care să le susțină ,este un act de mare curaj să predici o asemenea conduită.Cum pot fi ghidate astfel de abordări terapeutice în absența unor parametrii obiectivi?Se pare că trebuie să reveniți și să revenim, din păcate,la același obositor jurnal alimentar ,după o relativ scurtă și aparent ”relaxantă” ,perioadă de restricții severe.

Până se vor găsi niște oameni foarte pricepuți în ale biochimiei și biologiei celulare să ne arate tuturor calea pur științifică,este înțelept să urmați sfatul experților nutriționiști ,care vă pot stabili niște strategii personalizate , fără să vă reducă inutil calitatea vieții.