Alergiile alimentare apar când sistemul imunitar începe să respingă diversele proteine alimentare, considerându-le periculoase. Aceste proteine se numesc alergene alimentare.

În ultimii ani a crescut îngrijorător numărul alergiilor alimentare, mai ales în rândul copiilor. Cu toate acestea, există o diferență statistică destul de mare între alergiile declarate și cele care ulterior vor fi și confirmate prin investigații alergologice.

Descarcă Ghidul Kubik destinat înțelegerii alergiilor alimentare

Cauzele alergiilor alimentare

Dintre cauzele care au dus la creșterea incidenței alergiilor alimentare pot fi enumerate: nașterile prin cezariană care au modificat compoziția florei intestinale a bebelușilor, abandonarea alăptării, dietele ultrarestrictive ale mamelor, întârzierea diversificării, utilizarea abuzivă a antibioticelor și antiacidelor, măsurile de igienă exagerate, urbanizarea şi industrializarea care au expus populaţia la factori poluanţi, precum și modificarea stilului de viaţă și a obiceiurilor culinare.

Când apar alergiile alimentare?

Alergiile alimentare sunt mult mai frecvente la vârstele mici, dar se pot manifesta și la adulți, cel mai frecvent întâlnite în acest segment de vârstă fiind alergiile la nucifere, arahide, pește, fructele de mare, dar și sindroamele alergice încrucișate între polenuri sau latex și fructe, legume, condimente, nuci, alune, arahide și anafilaxia alimentară declanșată de exercițiul fizic.

Dispar alergiile alimentare?

Cei mai mulți copii scapă de alergiile la lapte, ouă, gluten sau soia în jurul vârstei de 5 ani prin dezvoltarea toleranței imunologice față de alergenele respective. Din păcate alergiile la arahide, alune, nuci, pește sau fructe de mare pot persista toată viața.

Întreabă-ne despre alergia alimentară în grupul Kubik

Alergiile alimentare se pot clasifica după mecanismele imunologice care stau la baza producerii lor în:

Reacții alergice de tip imediat

(urticaria, angioedemul, sindrom de alergie orală, anafilaxia alimentară, inclusiv forma indusă de efortul fizic)

• pot să apară după câteva minute până la 2-4 ore de la ingerarea alimentului
• sunt mediate prin anticorpi din clasa imunoglobulinelor E (IgE)
• la primul contact al organismului cu alergenul alimentar pe cale digestivă, cutanată sau respiratorie apare sensibilizarea alergică în urma căreia organismul începe să sintetizeze IgE-uri specifice
• expunerile ulterioare la același alergen vor declanșa reacția alergică
• pot avea potențial de severitate până la șocul anafilactic
• pot fi investigate prin testare cutanată prick (prin înțepătură) sau prin determinarea în sânge a anticorpilor specifici din clasa E de imunoglobuline.

Reactii alergice tardive

1. cu mecanism non IgE mediat (sindroame enterocolitice declanșate de proteinele alimentare, proctita, proctocolita, enteropatia declanșate de proteinele alimentare)

• apar la mai mult de 6 ore de la ingerarea alimentului
• sunt mediate prin alte tipuri de reacții imune, cu implicarea unor celule limfocitare cu memorie, ce vor recunoaște și declansa semnalul inflamației alergice în țesuturi.
• sunt mult mai greu de diagnosticat și investigat

2. cu mecanism mixt (IgE și nonIgE mediat) (dermatita atopică, esofagitele eozinofilice, gastroenteropatii eozinofilice)

Alergie sau Intoleranță alimentară?

Manifestările clinice din reacțiile alergice alimentare pot avea diverse localizări:

• La nivelul tractului digestiv: dureri abdominale, greață, balonare, diaree, constipație, vărsături;
• La nivelul tegumentelor: mâncărime (prurit), roșeață (eritem), urticarie, dermatită (eczemă), angioedem (edeme la nivelul unor zone: buze, în jurul ochilor, urechilor, articulațiilor, la nivelul tălpilor, palmelor, și când au o localizare de gravitate sunt la nivelul limbii și al glotei);
• La nivelul tractului respirator: strănuturi, mâncărime de nas, secreții nazale apoase, obstrucție nazală (nas înfundat), asociind sau nu, lăcrimare și înroșirea conjunctivelor, dificultăți de respirație, crize de tuse, respirație șuierătoare sau stridor(zgomot ascuțit care se aude în inspir);
• Din partea sistemului nervos: de la dureri de cap pana la forme severe de migrenă, tulburări de dispoziție agitatie, iritabilitate, sau la polul opus, somnolență, chiar letargie;
• Tabloul de anafilaxie poate combina în diverse variante manifestările mai sus menționate, asociind și amețeli, scăderea tensiunii arteriale, creșterea frecvenței cardiace (puls accelerat) și în final pierderea stării de conștiență.

Nu același lucru se întâmplă și când cineva suferă de o intoleranță alimentară. Această afecțiune îl poate face să se simtă rău pentru că nu poate digera complet un aliment, dar, spre deosebire de o alergie alimentară severă, nu îi pune decât în cazuri excepționale viața în pericol.

Reacțiile alergice alimentare pot fi influențate de:

• nivelul de sensibilizare alergică
• cantitatea de alergen
• modul de prezentare: crud, preparat termic, matricea în care este înglobat alergenul alimentar
• alți factori adjuvanți: efortul fizic, infecțiile, medicamentele antiinflamatoare sau medicamentele care modifică aciditatea gastrică, alcoolul, fazele ciclului menstrual, sezonul (în cazul alergiilor la polen asociate)

De reținut că aceeași persoană poate avea reacții foarte diferite  și ca intensitate și ca manifestări clinice, chiar dacă sunt produse de același alergen.

Testele pentru diagnosticarea alergiilor alimentare sunt:

• Testele cutanate prick(prin înțepătură) care se fac utilizând extractele alergenice standardizate sau alimentele ca atare (tehnica prick to prick).

Medicatia antialergică trebuie oprită înainte de acest tip de testare, precum și administrarea de cortizon, care poate amâna testarea cu un interval de timp variabil, în functie de tipul de preparat cortizonic și perioada utilizării lui.

De reținut că între 30-50% dintre copiii care au diverse sensibilizări alergice la alimente nu reacționează la acestea!

Un test cutanat pozitiv sau prezența anticorpilor IgE trebuie să se interpreteze doar în context clinic! 

O persoană sensibilizată alergic, dar care nu e simptomatică nu va fi obligatoriu îndrumată să excludă alimentul respectiv din dietă!

Interpretarea rezultatelor testărilor cutanate trebuie făcută în legătură cu relevanța lor clinică prin anamneză minuțioasă sau teste de provocare.

• Testele serologice constau în determinarea de IgE specifice pentru proteinele alimentare sau componentele moleculare și nu sunt influențate de nicio medicație folosită anterior.

Se cunosc anumite valori limită ale testelor cutanate prick și ale IgE–urilor specifice în funcție de care se va lua decizia de a face teste de provocare.

• Dietele de eliminare pot fi folosite în stabilirea diagnosticului de alergie alimentară atunci când prin excluderea alimentului suspectat se obține remiterea simptomatologiei și revenirea ei la reintroducere acestuia. Se aleg în funcție de istoricul bolii și vârsta pacientului iar aderența la acestea este mai dificilă la copiii mari, adolescenți sau adulți, față de copiii mici.

•  Testele de provocare pot fi open, simplu orb, sau dublu orb placebo controlate. Sunt considerate cea mai valoroasă metodă de diagnostic a alergiilor alimentare. Din păcate, pe lângă faptul că necesită un personal medical cu expertiză, sunt și costisitoare.

• Testele patch de atopie utilizează plasturi pe care se aplică proteine alimentare cu greutate moleculară mare. Necesită mai multe citiri la 24, 48 și 72 de ore și au o specificitate relativ mare, fiind utile în diagnosticarea alergiilor alimentare întârziate.

• Testele de transformare limfoblastică sunt teste serologice utile în diagnosticarea alergiilor alimentare întârziate. De cele mai multe ori nu pot fi folosite și pentru depistarea toleranței pentru că valoarea lor scade semnificativ ca răspuns la evicția alimentului.

Alergenele alimentare

 Aproape orice lucru care conține proteine poate fi o sursă alergenică. Fiecare sursă alergenică conține diferite proteine alergenice denumite componente alergenice. 

Fiecare component alergenic conține epitopi diferiți. Epitopul reprezintă locul de legare al anticorpilor de tip IgE.

Se cunosc peste 170 de alimente care pot declanșa alergii alimentare. Au fost izolate peste 400 de alergene alimentare și cele mai multe fac parte din principalele 10 familii de alergene:

1. Albumine serice
2. Proteine PR-10
3. Polcalcine
4. Profiline
5. CCD (determinanți carbohidrați crossreactivi)
6. Proteine de stocaj
7. Proteine de transfer lipidic LTP
8. Tropomiozine
9. Lipocaline
10. Parvalbumine

Există 2 clase de alergene alimentare:

• Alergene alimentare de clasă I care declanșează o alergie alimentară după ce tot ele au produs și sensibilizarea alergică
• Alergene alimentare de clasa II care declanșează o alergie alimentară după ce sensibilizarea  alergică a fost produsă de  către alergenele respiratorii

Reacțiile alergice încrucișate pot fi explicate prin asemănările care există între componentele alergenice moleculare provenite din surse alergenice diferite.

În Europa sunt considerate foarte periculoase 14 categorii de alimente:

1. Cerealele care conțin gluten (grâu, secară, orz, ovăz, hibride),
2. Laptele și produsele derivate,
3. Arahidele,
4. Nucile (migdale, alune, nuci, caju, nuci pecan, nuci braziliene, nuci de macadamia, nuci de Queensland, fistic),
5. Dioxidul de sulf și sulfiții,
6. Muștarul,
7. Țelina,
8. Ouăle și produsele derivate,
9. Semințele de susan,
10. Soia,
11. Lupinul,
12. Crustaceele (crabi, homari, raci, creveți),
13. Peștele,
14. Moluștele (midii, stridii, calamari, caracatiță)

Există, de altfel şi multe alte alimente, care deşi nu se regăsesc pe acestă listă neagră, pot declanșa diverse tipuri de alergii alimentare şi aici putem aminti kiwi, tomatele, piersicile, citricele sau diferite condimente.

Prevenirea producerii alergiilor alimentare

Primul pas pe care trebuie să-l facă cineva care este alergic la un aliment este să nu consume alimentul respectiv!

Pare simplu, dar în realitate poate să fie o adevărată provocare!

Rețineti că cele 14 alergene alimentare sunt reglementate din 13 decembrie 2014  când a intrat în vigoare noua lege emisă de Uniunea Europeană în legătură cu alergenele din alimentele preambalate sau preparate în restaurante, cafenele, fast-food-uri, supermarket-uri și pub-uri și acestea ar trebui să fie trecute obligatoriu pe toate etichetele produselor alimentare, opțional chiar și cu mențiunea „pot conţine urme”!

Nu uitati că şi o cantitate mică de alergen vă poate cauza o reacţie severă și vă poate pune viaţa în pericol!

Există alergene care sunt termostabile și care sunt profund degradate în timpul preparării termice a alimentelor sau în timpul digerării lor, dar și unele care nu își pierd, ba chiar, unele își pot potența alergenicitatea după expunerea la căldură. Toate aceste amănunte sunt foarte valoroase pentru o familie care are o personă cu alergii alimentare dar și pentru toți cei care pot intra în contact într-un anume mod cu aceasta.

O reacție alergică se poate produce și în urma unui contact alergenic accidental, când alergenul este trecut neintenționat de la un aliment la altul. Exită astfel, reguli foarte stricte care trebuie respectate ca să se evite astfel de situații și ele trebuie cunoscute atât de părinții care au copii cu alergii alimentare, dar și de către adulții care se confruntă cu astfel de probleme și de asemenea trebuie transmise tuturor acelora care fac parte din anturajul lor, fie că sunt rude, prieteni, educatori, antrenori de sport, bucătari, chelneri sau bone.

Cei care sunt diagnosticați cu alergii alimentare trebuie să poarte o brațară de atenționare și vor avea la recomandarea medicului la îndemână în permanență o trusă de urgență care va conține obligatoriu autoinjectorul cu adrenalină. De asemenea adulții care suferă de alergii alimentare și cei care au în grijă copii cu alergii alimentare vor cunoaște și vor respecta întocmai planul de acțiune în caz de reacții alergice severe și anafilaxie.

Se recomadă ca cei implicați în îngrijirea, educarea și supravegherea copiilor alergici  să se constituie într-o rețea de intervenție pentru situațiile de urgență, care va include diverse categorii de  persoane care vor fi instruite să respecte strict regulile de prevenție și vor cunoaște tratamentul, planul de acțiune pentru anafilaxie și vor solicita în cel mai scurt timp ajutor calificat atunci când se vor afla în preajma unui copil care a suferit o reacție alergică alimentară.

Autor:

Dr. Claudia Adriana Nicolae

Medic primar alergologie si imunologie clinica