Latexul natural, sau cauciucul (cel non vulcanizabil), este extras din seva arborelui de cauciuc Hevea brasiliensis. Latexul natural este o emulsie laptoasa în care se găsesc proteine, alcaloizi, amidon, zaharuri, uleiuri, rășini. Reacțiile alergice la produse ce conțin latex apar la persoanele ce devin alergice (sau sensibilizate) la proteinele conținute în latexul natural.

De menționat că latexul (cauciucul) natural nu trebuie confundat cu cel sintetic, obținut prin metode chimice. Produsele ce conțin cauciuc sintetic, inclusiv vopselurile de interior cu latex, nu contin proteinele din cauciucul natural si nu determină reacții alergice la pacienții sensibilizați la proteinele din latexul natural.

Conform ultimelor definiții ale societăților internaționale, anafilaxia este o reacție severă de hipersensibilizare, cu potențial amenințător de viață, ce se manifesta prin apariția bruscă a simptomelor respiratorii, circulatorii sau gastrointestinale, acestea asociindu-se în cele mai multe cazuri cu modificări la nivelul tegumentelor și mucoaselor.

Urmărește Ghidul de prim ajutor în caz de anafilaxie.

Latexul natural poate produce mai multe tipuri de reacții alergice.

Una dintre ele este dermatita alergică de contact ce se manifestă prin apariția la câteva zile după contactul cu mănuși, pantofi, echipamente sportive, dispozitive medicale a unor leziuni de dermatită (prurit-mâncărime, eritem roseață, vezicule, bășici). Se datorează de obicei substanțelor chimice adăugate în procesele tehnologice de prelucrare a latexului. Testele patch ajută la stabilirea diagnosticului.

În cele mai multe cazuri alergia la latex apare după expuneri repetate la produse ce conțin latex. Mecanismul implicat este cel de hipersensibilitate imediată, de tip I, și implică formarea unor anticorpi de tip Ig E împotriva proteinelor din latexul natural. Manifestările variază în severitate. Pacienții pot prezenta manifestări imediate de urticarie de contact și angioedem (datorită contactului direct cu articole ce conțin latex), rinită și astm (datorită inhalării particulelor de latex ce conțin alergenul specific).

Cea mai severă forma de alergie imediată IgE mediată este anafilaxia, ce apare rapid, de la câteva minute la câteva ore după expunerea la produse ce conțin latex natural. Anafilaxia se poate manifesta cu urticarie, amețeală, dificultăți în respirație, wheezing, greață, vărsături, scăderea presiunii arteriale, tahicardie, incontinența urinară, sincopa. Anafilaxia este o urgență medicală ce necesită ca prim pas administrarea de adrenalină.

Prima reacție anafilactica la latex a fost raportată în 1989. De atunci a crescut numărul cazurilor diagnosticate cu alergie la latexul natural, în paralel cu creșterea utilizarii manusilor din latex ce conțin pulbere de talc. Creșterea cererii și a producției de astfel de manusi probabil ca a crescut și conținutul de alergene al acestora. La îndepărtarea mănușilor de pe mâini, conținutul de alergene se eliberează în aer împreuna cu pulberea de talc. S-a dovedit ca pulberea de talc adaugată mănușilor fabricate din latex crește riscul de reacție alergică severă.

Deoarece anumite proteine din latex prezinta similarități cu proteine ce există în fructe și legume (așa numita reactivitate încrucișată), anumite alimente pot determina o reacție alergică, uneori chiar anafilaxie, la pacienții alergici la latex (sindromul latex fructe). Dintre alimentele incriminate se menționează banane, kiwi, avocado, papaya, castane, mango, cartofi, tomate.

Factorii de risc sunt multipli, și sunt legați atat de caracteristicile persoanei expuse cât și de mediul în care aceasta trăiește și își desfășoară activitatea.

Astfel, atopia, (adica pacienții care prezintă alte boli alergice, cum ar fi rinita alergică sau alergia alimentară la unul din alimentele amintite mai sus), ar reprezenta un factor de risc pentru alergia la latex.

Persoanele care sunt expuse la intervenții chirurgicale repetate, (cel puțin 10), cum ar fi copiii cu spina bifida, au risc crescut de a dezvolta alergie la latex.

Deasemenea, un risc crescut îl au și alte categorii de persoane, în special cei ce se expun frecvent și prelungit la latexul natural, cum ar fi lucrătorii din industria care prelucrează și produce obiecte din latex (cum ar fi manusi, prezervative, dispozitive medicale, baloane, pungi, pantofi sport, biberoane, etc), lucrătorii din casele de copii, lucrătorii din saloanele de coafura, cei care fac curățenie, lucrătorii din industria alimentară, etc.

Nu în ultimul rand, un mare risc de a dezvolta alergie la proteinele din latexul natural îl au lucrătorii din domeniul sănătății, în special cei care folosesc mănuși din latex cu talc. Ei se pot sensibiliza la locul de munca și pot dezvolta anafilaxie în afara acestuia (de exemplu o asistentă de laborator sensibilizata la latex a facut anafilaxie la latex în timp ce suferea o operație cezariană). Caracteristicile manusilor sunt și ele importante. Utilizarea de mănuși din latex cu un conținut ridicat de talc și implicit conținut ridicat de alergene va avea un risc crescut de anafilaxie, pe cand riscul scade în cazul utilizării mănușilor fără talc.

Diagnosticul de anafilaxie se pune pe baza manifestărilor clinice. După recuperarea din episodul acut este important ca pacientul sa fie evaluat alergologic. Istoricul pacientului va fi revăzut cu multă grijă, pentru a putea fi identificat corect triggerul care a determinat episodul/episoadele anafilactice, în acest caz proteinele din latexul natural. Pacientul va fi investigat pentru boli concomitente, inclusiv boli atopice. Mecanismul Ig E mediat va fi evidentiat prin testare cutanata prick și/sau măsurarea cantitativă a Ig E  specific la latex.

Managementul anafilaxiei la latex implica in primul rand educatia pacientului.

• Pacientul trebuie sa învețe despre alergenele alimentare ce pot reactiona încrucișat cu latexul și să reducă la minim contactul cu produse ce conțin latex.
• Spitalele și clinicile medicale ar trebui sa aplice protocoale pentru reducerea expunerii la latex, pentru ca evitarea expunerii la latexul natural reduce cantitatea de aeroalergene din mediu și scade riscul de sensibilizare la latex.
• Pacienții alergici la latex trebuie sa evite contactul cu produse ce conțin latex. Dintre acestea amintim dispozitivele medicale (mănuși, tuburi de perfuzii, catetere, echipamente de resuscitare), produse stomatologice, îmbrăcăminte, produse pentru copii (jucării, biberoane, tetine, suzete, baloane, etc), obiecte de uz casnic (covoare, covorase de baie, mănuși de menaj), rechizite și obiecte de papetarie (radiere, vopsele, elastice).
• Este necesar ca pacienții să poarte asupra lor o bratara sau orice alt obiect cu informații despre alergia la latex.
• Foarte important este și autoinjectorul cu adrenalina (Epipen) la care pacienții trebuie să aibă acces permanent. Pacienții trebuie sa stie sa folosească tehnica corectă pentru administrarea acestuia.

Înaintea oricărei proceduri medicale sau stomatologice pacienții trebuie sa informeze personalul medical despre alergia la latex.

În concluzie, anafilaxia la latex trebuie privită și manageriată ca orice alt tip de anafilaxie, cu stabilirea unui plan de acțiune clar pentru pacient, incluzând utilizarea auto injectorului cu adrenalina și evitarea produselor ce conțin latex.

Autor:

Dr. Cristina Surdu, medic specialist alergologie și imunologie clinică, voluntar AREA