Integrarea copiilor cu alergii in gradinite si scoli

Cuprins:

 

 

Introducere

Prezentare generală

 

Întrucât incidența alergiilor alimentare este în continuă creștere, iar în întreaga lume sunt afectate aproximativ 250 de milioane de persoane, suntem îndreptățiți să credem că le vom putea considera cât de curând ca fiind o problemă de siguranța alimentară și sănătatea publică. Statisticile furnizate de Academia Europeană de Alergologie și Imunologie Clinică arătă că peste  17 milioane de europeni suferă de diverse alergii alimentare, iar dintre acești, 3,5 milioane sunt copii și tineri. De asemenea este bine cunoscut faptul că acei copii cu alergii alimentare sunt de două până la de patru ori mai susceptibili de a avea astm sau alte afecțiuni alergice decât copiii care nu suferă de alergii alimentare. Aceleași date statistice arată că prevalența alergiilor alimentare la copii a crescut la 4-7 %, ceea ce înseamnă că 1 din 20 de copii se confruntă cu o astfel de problemă în țările europene și, pentru că aproximativ 8 % dintre aceștia au risc de reacții alergice severe,alergiile alimentare pot deveni cea mai frecventă cauză de anafilaxie în cadrul comunităților. De aici și necesitatea ca personalul care lucrează în creșe, grădinițe și școli să elaboreze cât mai rapid planuri concrete despre modul în care vor răspunde în mod eficient nevoilor  speciale ale copiilor cu alergii alimentare.

Deși numărul copiilor cu alergii alimentare prezenți în orice grădiniță sau școală  poate părea mic, reacțiile alergice le pot pune viața în pericol și pot avea efecte profunde atât asupra lor, cât și asupra familiilor acestora. Orice copil cu alergie alimentară merită o atenție deosebită, iar programele educative antepreșcolare, preșcolare și  școlare ar trebui să cuprindă pe lângă un plan dedicat prevenirii reacțiilor alergice și unul care să răspundă unei urgențe alergice alimentare.

Datele statistice generale  arată că un număr relativ mare de copiii cu alergii alimentare a avut o reacție din cauza consumării accidentale a alergenilor alimentari în timpul activităților școlare. În plus, multe dintre reacțiile severe și potențial amenințătoare de viață (anafilaxie) raportate în școli s-au produs la copiii care nu au fost diagnosticați anterior cu alergii alimentare. De aici nevoia urgentă ca personalul din creșe, grădinițe și școli să fie instruit și pregătit să răspundă atât nevoilor copiilor cu alergii alimentare cunoscute, cât și ar trebui să fie pregătit să asigure tratamentul de urgență în cazul  copiilor care nu sunt cunoscuți ca având alergii alimentare, dar care sunt diagnosticați cu afecțiuni alergice cutanate sau respiratorii care i-ar predispune la alergii alimentare.

 

Prin toate demersurile noastre educative susținem necesitatea  elaborării unui ghid național care să ajute creșele , grădinițele și școlile să răspundă nevoilor numărului în continuă  creștere de copii cu alergii alimentare.

 

Salutăm inițiativa persoanelor  abilitate din cadrul Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și Ministerului Afacerilor Interne prin Departamentul pentru  Situații de Urgență de a veni în sprijinul lor prin emiterea Ordinului comun MEN/MS nr.3764/694/2018 publicat în Monitorul Oficial nr. 495 din 15 iunie 2018 care introduce obligativitatea dotării cabinetelor medicale din grădiniţe, cabinetelor medicale şcolare şi a cabinetelor de medicină dentară cu autoinjectoare cu adrenalină și a Recomandării cu privire la primul ajutor în caz de anafilaxie adresată conducerii tuturor unităților de învățământ de stat și particulare autorizate/acreditate, personalului medical, cadrelor didactice, personalului auxiliar, preşcolarilor,  elevilor, studenţilor şi părinţilor acestora.

Potrivit Ordinului MS nr. 653/2001, privind asistenţa medicală a preşcolarilor, elevilor şi studenţilor, acordarea primului ajutor intră în atribuţiile medicilor din cabinetele medicale din grădiniţe, şcoli şi unităţi de învăţământ superior, medicilor stomatologi din cabinetele stomatologice din şcoli şi unităţi de învăţământ superior, cadrelor medii sanitare din cabinetele medicale din grădiniţe, cadrelor medii sanitare din cabinetele medicale şcolare şi studenţeşti şi cadrelor medii sanitare din cabinetele stomatologice din şcoli şi unităţi de învăţământ superior.

Conform art. 94 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii „persoanele fără pregătire medicală care acordă primul ajutor de bază în mod voluntar, pe baza indicaţiilor furnizate de un dispecerat medical sau a unor cunoştinţe în domeniul primului ajutor de bază, acţionând cu bună credinţă şi cu intenţia de a salva viaţa sau sănătatea unei persoane, nu răspund penal sau civil.”

Potrivit prevederilor legale menţionate anterior, se recomandă părinţilor copiilor cu alergii severe, să informeze în scris conducerea unităţii de învăţământ despre situaţia copilului,  depunând actele doveditoare în acest sens, planul de acţiune în anafilaxie şi un acord scris pentru administrarea tratamentului cu EpiPen de către orice persoană (nu doar cadru medical) ca şi măsură de prim ajutor în cazul anafilaxiei. în vederea dotării corespunzătoare a cabinetului medical cu EpiPen.

De asemenea, Ministerul Afacerilor Interne prin Departamentul pentru Situații de Urgență recomandă unităţilor de învăţământ să ţină evidenţa copiilor declaraţi alergici, în vederea dotării corespunzatoare a cabinetelor medicale cu EpiPen, conform prevederilor legale.

Materialele de instruire se găsesc pe dsu.mai.gov.ro, pe fiipregatit.ro  şi pe facebook.com  pe pagina oficială a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă.

Aceste linii directoare, fac referire și la un  plan de gestionare a riscului de alergie alimentară și anafilaxie în școli și în programele de educație anteșcolară a copiilor, care va fi elaborat personalizat pentru fiecare persoană și  va fi considerat parte integrantă a dosarului medical.

Este menționată obligația părintelui de a furniza creșei, grădiniței sau școlii , înainte de începerea fiecărui an școlar, documentația, de la medicul specialist, care susține diagnosticul de alergie alimentară a copilului  și toate referirile la riscul său de anafilaxie, dacă este cazul. Acestea vor cuprinde date legate de alimentele la care copilul este alergic, descriind, dacă este cazul,antecedentele sale de anafilaxie; enumerarea medicamentelor prescrise pentru copil pentru tratamentul anafilaxiei; detalierea procedurilor de tratament de urgență în cazul unei reacții; enumerarea semnelelor și simptomelor unei reacții; evaluarea gradului de pregătire a copilului pentru autoadministrarea medicamentelor eliberate pe bază de rețetă; precum și indicațiile dietetice aferente legate de  alimentele care pot fi oferite copilului în timpul meselor de către personal sau colegi.

 

Se impune elaborarea unei strategii de comunicare între creșe, grădinițe, școli și furnizorii de servicii medicale de urgență, inclusiv instrucțiunile adecvate pentru gestionarea răspunsului medical de urgență.

 

La fel de importante sunt și strategiile profilactice  de reducere a riscului de expunere la agenții cauzali anafilactici în sălile de clasă, în cantine, sălile de sport, săli de joacă, laboratoare sau ateliere educative cu profil artistic sau muzical și alte dependințe.

Diseminarea informațiilor generale privind alergiile alimentare care amenință viața către personalul din cadrul creșelor,grădinițelor și școlilor cu participarea  părinților și copiilor este foarte utilă pentru constituirea unor echipe de intervenție care să gestioneze cât mai corect o eventuală situație de urgență.

Este absolut necesară instruirea personalului  care vine în mod regulat în contact cu copiii diagnosticați cu alergii alimentare sever, care le pot  pune viața în pericol, pentru administrarea autoinjectoarelor cu adrenalină, atunci când medicul sau asistenta medicală nu sunt disponibili imediat.

 

Trusele de urgență trebuie depozitate în locuri bine stabilite, dar care să asigure accesibilitatea în timp util a personalului atunci când cadrele medicale nu sunt disponibile.

 

În același timp se impune crearea unui plan pentru  gestionarea alergiilor alimentare care să răspundă adecvat unui incident de anafilaxie a unui copil în timp ce este implicat în programe extrașcolare, sau în timpul transportului către și dinspre școală, cu  notificarea promptă a personalului medical de urgență și al părinților.

Conducerea școlilor ar trebui să adapteze programele școlare și  să planifice personalizat activitățile școlare și extrașcolare pentru copiii cu orice alergie alimentară care le poate  amenința viața, să asigure un mediu protejat de alergeni și să educe în mod corespunzător întregul personal implicat în educație, personalul auxiliar și pe cel implicat în prepararea sau furnizarea hranei copiilor și să se asigure că personalul este instruit și pregătit să prevină și să răspundă la un incident care este catalogat ca urgență medicală, produs de o alergie alimentară.

Termenul de ”mediu protejat de alergeni” se referă la un mediu cât mai controlat pe cât posibil, de alergenii alimentari. Expresia nu trebuie interpretată ca fiind echivalentă unui mediu complet lipsit de alergeni alimentari. Nu există nici o modalitate absolut sigură de a preveni ca un alergen să intre în mod accidental într-o grădiniță sau școală. Dar atunci când se urmărește asigurarea  protecției împotriva expunerii la anumiți alergeni alimentari, programele școlare ar trebui să fie elaborate și aplicate în condiții speciale atunci când în colectivitatea respectivă există copiii cu orice alergie alimentară care le poate amenința viața.

Subliniem  valoarea prezenței unui cabinet medical în creșe,grădinițe și școli ,a unui medic sau a  unei asistente medicale licențiate la fața locului, pentru a gestiona alergiile alimentare ale copiilor dar si pentru a oferi îndrumări cadrelor didactice și personalului auxiliar. Mult mai dificilă va fi aplicarea acestor prevederi în instituțiile de învățământ care nu au asistență medicală.

Transmitem încă o dată  recomandarea nostră ca toți copiii cu alergii alimentare să fie identificați și monitorizați în fiecare  instituție preșcolară și școlară din țară, astfel încât să se poată aplica corect planul de gestionare a eventualelor reacții alergice.

Subliniem importanța  instruirii personalului  pentru a-și îmbunătăți înțelegerea noțiunilor legate de alergiile alimentare, dar și capacitatea lor de a contribui la prevenirea expunerii la alergenii alimentari și de a răspunde prompt și corect la rezolvarea situațiilor de urgență generate de alergii alimentare (inclusiv administrarea adrenalinei). Această pregătire poate ajuta la crearea unui mediu favorabil de incluziune și susținere pentru copiii cu alergii alimentare.

Susținem necesitatea  de a educa copiii despre alergiile alimentare ca parte a programei școlare sau a unei curicule auxiliare de educație pentru sănătate și venim în sprijinul  nevoii de a învăța toți părinții noțiunile de bază despre alergiile alimentare și tratamentul de urgență pentru situațiile de anafilaxie.

La fel de importantă considerăm că este abordarea psihologică specializată a nevoilor emoționale și de siguranță ale copiilor cu alergii alimentare (adică stigma, izolarea, bullyingul sau  hărțuirea) ,dar și a familiilor lor.

Recomandăm difuzarea  unei liste de acțiuni către  tot personalul care lucrează în creșe.grădinițe și școli: cadre didactice,personal medical, personal care prestează servicii alimentare , personalul administrativ sau care asigură transportul copiilor, pentru gestionarea riscului de alergii alimentare.

 

Planul de prevenire și  gestionare a alergiilor la alimente în fiecare creșă, grădiniță sau școală ar trebui să vizeze mai multe obiective:

 

  1. Prevenirea alergiilor alimentare (plan personalizat pentru fiecare copil declarat cu alergii alimentare și aflat în evidența instituției).
  2. Pregătirea pentru urgențele alergice alimentare.
  3. Asigurarea accesului la cursuri de prim ajutor  pentru toți membrii personalului.
  4. Educarea copiilor și membrilor familiilor despre alergiile alimentare.
  5. Crearea și menținerea unui mediu educațional sănătos și sigur.

 

Toate instituțiile de învățământ ar trebui să acomodeze mesele pentru copiii diagnosticați cu o alergie alimentară. Este important să conștientizăm faptul că o alergie alimentară severă poate fi clasificată ca o problemă gravă și invalidantă de sănătate ,ceea ce impune crearea unui meniu personalizat și asigurarea unui mediu cât mai sigur pentru această categorie de copii. Programele naționale subvenționate de stat pentru mesele de la școală ar trebui adaptate corespunzător pentru toate categoriile de copii cu nevoi nutriționale și dietetice speciale ,inclusiv pentru cei diagnosticați cu alergii alimentare.

 

Despre alergii alimentare

 

O alergie alimentară este rezultatul unui răspuns imun specific,exagerat al unui organism, care apare după  expunerea acestuia pe diverse căi, la un anumit aliment. Răspunsul imun poate fi sever, atunci când și poate pune viața în pericol.

Deși sistemul imunitar protejează în mod normal oamenii de germeni (virusuri, bacterii, paraziți), la persoanele cu alergii alimentare, acesta răspunde în mod greșit la contactul cu  alimente ca și cum ar fi asimilate cu ceva dăunător. O modalitate prin care sistemul imunitar cauzează alergiile alimentare este prin producția unor anticorpi numiți imunoglobuline E (IgE) specifici diverselor  alimente. Substanțele din produsele alimentare care provoacă reacțiile alergice se numesc alergene alimentare.

La primul contact al organismului cu un alergen alimentar apare sensibilizarea alergică în urma căreia organismul  începe să sintetizeze IgE-uri specifice. Expunerile ulterioare la același alergen vor declanșa reacția alergică, adică anticorpii IgE după ce vor recunoște alergenele, vor alerta anumite celulele ale sistemului imunitar iar acestea vor  elibera anumite substanțe, cum ar fi histamina, care cauzează simptome din partea sistemului respirator, tractului gastro-intestinal, pielii și mucoaselor, sistemului cardiovascular sau nervos  și pot duce la o reacție alergică severă care amenință viața, numită anafilaxie.Expunerea  sensibilizantă la un alergen alimentar se poate produce pe cale digestivă, cutanată și respiratorie.

 

Ghidul nostru voluntar pentru gestionarea alergiilor alimentare nu se concentrează pe toate categoriile de alergii alimentare, ci mai ales pe alergii alimentare asociate cu anticorpii de tip  IgE, deoarece doar acestea sunt alergiile alimentare care pot fi asociate cu riscul de anafilaxie.

 

Există și alte tipuri de afecțiuni legate de alimentație, de la problema frecvent raportată, legată de incapacitatea de a digera cantități semnificative de lactoză din lapte (intoleranța la lactoză), la reacțiile autoimune cauzate de intoleranța la glutenul din cereale care apar în  boala celiacă și care pot duce la o malabsorbție severă, precum și o varietate de alte probleme grave de sănătate care se traduc prin alergii alimentare cu mecanism nonIgE mediat. Acestea nu vor constitui însă obiectul preocupărilor noastre explicite.

Peste 170 de alimente sunt cunoscute că provoacă alergii alimentare mediate  prin anticorpii de tip IgE.

 

În Europa, următoarele 14  alimente sau grupuri alimentare sunt implicate în producerea majorității reacțiilor alergice grave:

  1. Cereale care conțin gluten (grâu,secară,orz,ovăz,hibride)
  2. Lapte
  3. Arahide
  4. Nuci (migdale, alune, nuci, caju, nuci pecan, braziliene, de macadamia, de Queensland, fistic)
  5. Dioxid de sulf și sulfiți E220-E228 (la o concentrație mai mare de 10 ppm-părți per milion sau mg/kg)
  6. Muștar
  7. Țelină
  8. Ouă
  9. Semințe de susan
  10. Soia
  11. Crustacee (crabi, homari, raci, creveți)
  12. Lupin
  13. Pește
  14. Moluște (midii, stridii, calamari, caracatiță)

 

Din 13 decembrie 2014 a intrat în vigoare o nouă lege emisă de Uniunea Europeană în legătură cu alergenele din alimentele preambalate sau preparate în restaurante, cafenele, fast-food-uri, supermarket-uri și pub-uri. Ea prevede că cele 14 alergene  vor fi obligatoriu subliniate pe eticheta alimentelor dacă sunt folosite ca ingredinte în mâncarea preambalată sau gătită. Producătorii din domeniul alimentației pot alege metoda de subliniere a alergenelor conținute în mâncarea vândută, de exemplu în bold,italic, subliniate, pentru a ajuta consumatorii să le identifice cât mai ușor. Informațiile despre alergene vor apărea într-un singur loc, de exemplu în lista de ingrediente din mâncarea preambalată. Aceasta înseamnă că nu va mai fi permis simplul enunț de genul „toate produsele noastre conțin “alergene”sau  o formulare de tipul ” conține gluten”ci va trebui ca fiecare business din domeniul alimentației să furnizeze lista completă a alergenelor conținute de fiecare aliment sau mâncare.

 

Atenție la unele produse nealimentare utilizate în instituțiile de invățământ preșcolar și școlar cum ar fi plastelina, pasta corectoare, lipiciul, vopselele, săpunurile care pot conține  alergeni și aceștia pot sau nu pot fi identificați ca ingrediente pe etichetele produsului.

 

Cum puteți recunoaște o reacție alergică?

 

De la individ la individ, există semne și simptome caracteristice care pot să apară cu o anumită frecvență ,în diferite combinații, în funcție de gravitatea reacției alergice după cum urmează:

  • Piele, tesut subcutanat și mucoase (80-90% ): înroșirea bruscă a pielii, prurit (mâncărime), erupție urticariană, edeme localizate buze, limbă, pleoape, etc, conjunctive înroșite, lăcrimare, mâncărime la nivelul buzelor, limbii, în „cerul gurii” și canalului auditiv extern, palme, tălpi, organe genitale.
  • Aparat respirator (70%) mâncărime și congestie  nazal ă(nas înfundat) rinoree (nas curgător), strănuturi,prurit faringian, răgușeală,stridor (sunet ascutit scos in timpul inspirului), tuse uscată, iritativă, respirație scurtă și rapidă, apăsare în piept, respirație șuierătoare/wheezing (bronhospasm), tuse profundă, stop respirator.
  • Aparat gastrointestinal (45%): dureri abdominale colicative, greață, vărsături, diaree, disconfort la nivelul gâtului cu senzație de “nod în gât”sau înghițit dificil, incontinență(pierdere spontană ) pentru urină sau fecale.
  • Aparat cardiovascular (45%) dureri in piept, culoarea pielii palidă sau albăstruie (cianoză) puls slab sau rapid (tahicardie), palpitații, hipotensiune arterială (scăderea tensiunii arteriale), senzație de leșin, șoc, stop cardiac.
  • Sistem nervos central (15%): senzația de rău iminent, neliniște (în cazul bebelușilor și copiilor mici schimbarea bruscă de comportament sau dispoziție, oprirea din joacă cu solicitarea protecției din partea unui adult, durere  de cap, amețeală, confuzie ,pierderea stării de conștiență.

 

Atenție la copiii  mici cu alergii alimentare care pot comunica simptomele lor în  moduri mai puțin obișnuite, dar care traduc de cele mai multe ori disconfortul resimțit!

 

Uneori copiii nu manifestă simptome evidente și vizibile după ingerarea unui alergen, ceea ce face ca diagnosticarea timpurie a alergiilor să devină dificilă. Este posibil ca unii copii să nu fie în măsură să-și comunice simptomele în mod clar din cauza vârstei sau datorită unor particularități de dezvoltare.

Semnele și simptomele pot deveni evidente în câteva minute sau până la 1-2 ore după ingestia alergenului și rareori la câteva ore după ingestie. Simptomele precum dificultatea de respirație, răgușeala sau slăbiciunea asociate cu schimbarea stării de spirit sau a vigilenței ori progresia rapidă a simptomelor care implică o combinație a simptomelor din partea pielii și mucoaselor, cu cele din partea aparatului respirator, tractului gastrointestinal sau a celor cardiovasculare ,semnalează o reacție alergică severă (anafilaxie) și necesită intervenție medicală imediată.

Severitatea reacțiilor la alergenii alimentari este dificil de prezis și variază în funcție de sensibilitatea specifică a copilului față de alimente, dar și  de tipul și cantitatea de alergen la care este expus. Ingerarea unui alergen alimentar declanșează cele mai severe reacții, în timp ce inhalarea sau contactul cu pielea cu alergenii alimentari generează, în general, reacții  mai ușoare. Gravitatea reacției declanșată de ingestia alimentelor poate fi, de asemenea, influențată de vârsta copilului, de rapiditatea cu care este absorbit alergenul (de exemplu, absorbția este mai rapidă dacă alimentele sunt luate pe stomacul gol sau ingerarea este asociată cu exercițiul fizic sau ingestia de alcool) și de condițiile  asociate (sezon de polen) sau alți factori de sănătate coexistenți (infecții,tratamente cu antiinflamatoare, antiacide, ovulația sau faza premenstruală).

Deoarece o persoană cu astm ar putea fi expusă unui risc mai mare de a avea o reacție alergică mai severă, instituțiile preșcolare și școlare  trebuie să ia în considerare aceste riscuri atunci când pun în aplicare indicațiile din planul de acțiune pentru gestionarea anafilaxiei alimentare.

 

Anafilaxia este cel mai bine descrisă ca o reacție alergică severă, care survine brusc, are un debut rapid și poate determina moartea.

 

Nu toate reacțiile alergice la alimente care se pot dezvolta, au tabloul clinic și severitatea anafilaxiei. De fapt, cele mai multe reacții alergice la alimente sunt ușoare și se rezolvă fără probleme. Cu toate acestea, semnele precoce ale anafilaxiei pot să semene cu o reacție alergică ușoară! Cu excepția cazului în care sunt prezente simptome evidente – cum ar fi răgușeala sau umflarea gâtului,respirația  șuierătoare persistentă, leșinul sau scăderea tensiunii arteriale, nu este ușor să se prevadă dacă aceste simptome ușoare inițiale vor progresa pentru a deveni o reacție anafilactică care poate duce la deces. Prin urmare, toți copiii cu ingestie cunoscută sau suspectată a unui alergen alimentar și apariția simptomelor compatibile cu o reacție alergică trebuie monitorizați îndeaproape și eventual tratați pentru simptomele precoce de anafilaxie.

Analizarea datelor  privind reacțiile alergice fatale la alimente au arătat că o întârziere în administrarea epinefrinei a fost unul dintre cei mai importanți factori de risc asociați cu rezultatele fatale.Copii cu antecedente de anafilaxie, prezintă un risc mai mare de a avea o reacție severă la alimente .

 

Factori de risc pentru reacții alergice alimentare potențial fatale:

  • Administrarea întârziată a epinefrinei.
  • Administrarea exclusivă a antihistaminicelor orale  pentru a trata simptomele.
  • Consumul de alcool și a alergenul alimentar în același timp.

 

Grupuri aflate la risc mai înalt pentru reacții alergice severe:

  • Adolescenți și adulți tineri.
  • Copiii cu o alergie alimentară cunoscută.
  • Copii cu antecedente de anafilaxie.
  • Copiii cu astm, în special cei cu astm bronșic slab controlat.

 

În general, anafilaxia cauzată de un alergen alimentar are loc în decurs de câteva minute până la câteva ore după ingestia alimentelor. Decesul cauzat de anafilaxia indusă de alimente poate să apară în decurs de 30 minute până la 2 ore de la  expunere, de obicei de la șocul cardiorespirator. În momentul în care simptomele alergice sunt recunoscute, este probabil ca un copilul să se confrunte deja cu o reacție alergică severa, chiar și cu anafilaxia. Tabloul clinic al unei reacții anafilactice pot începe cu simptome ușoare ale pielii (de exemplu, urticarie, înroșire) care progresează lent, apoi să apară rapid simptome mai severe respiratorii,digestive sau cardiovasculare sau apare (în cazuri rare) direct  șoc cardiorespirator, în absența altor simptome. De fapt,foarte multe cazuri de anafilaxie fatală cauzate de alimente nu urmează un model previzibil care începe cu simptomele ușoare din partea pielii.

Chiar dacă simptomele inițiale sunt tratate cu succes sau se rezolvă complet, până la 20% din reacțiile anafilactice recidivează în următoarele 4-8 ore (reacție bifazică). În alte cazuri, simptomele nu se rezolvă complet și necesită asistență suplimentară de urgență (anafilaxie prelungită). Din aceste motive, copiii cu anafilaxie indusă de alimente trebuie monitorizați îndeaproape și evaluați cât mai curând posibil într-un departament medical de urgență.

 

Tratamentul anafilaxiei și utilizarea adrenalinei (epinefrinei)

 

Eliminarea strictă a alergenului alimentar este singura modalitate de a preveni o reacție alergică. Cu toate acestea, evitarea nu este întotdeauna ușoară sau posibilă, iar personalul din creșe, grădinițe și școli  trebuie să fie pregătit pentru a face față reacțiilor alergice. Recunoașterea timpurie și rapidă,precum și instituirea tratamentului pentru combaterea reacțiilor alergice care pot duce la anafilaxie poate preveni apariția unor probleme grave de sănătate sau decesul.

 

Alergenii care pot duce la anafilaxie și care necesită implicit  administrarea de adrenalină:

  • Alimente cum ar fi alune, nuci, arahide, lapte, ouă, cereale care conțin gluten, pește, fructe de mare etc.
  • Medicamente cum sunt antibioticele (penicilina )sau antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina).
  • Veninul de albine sau  viespi
  • Latexul (cauciucul natural), de exemplu din mănuși sau baloane.

 

Prima linie recomandată de tratament pentru anafilaxie este utilizarea promptă a adrenalinei. Utilizarea cât mai timpurie a acesteia pentru a trata anafilaxia, îmbunătățește șansa unei persoane de a supraviețui.

 

Epinefrina, numită și adrenalină, este produsă în mod natural. de către organism. Când se administrează prin injectare, ea îmbunătățește rapid respirația, crește ritmul cardiac și  reduce edemul (umflarea) feței, al buzelor, limbii și al mucoasei laringelui. Adrenalina este disponibilă în mod obișnuit sub forma unui autoinjector, o seringă preîncărcată, concepută să furnizeze o doză strict măsurată de epinefrină, fiind destinată autoadministrării de către pacienți sau administrării de către persoane neinstruite în alte forme de administrare a adrenalinei. Într-un cabinet medical, pacienții pot primi epinefrină și prin alte metode doar de către personalul medical instruit. Epinefrina poate îmbunătăți rapid simptomele unei persoane, dar efectele nu sunt totdeuna durabile. Dacă recidivează simptomele în 5-10 minute, este necesară administrarea unei  doze suplimentare de epinefrină. Chiar și atunci când se utilizează adrenalina, trebuie să fie chemat imediat după aceea serviciul medical de urgență sunând la 112, astfel încât persoana să poată fi transportată rapid la cel mai apropiat spital în departamentul de urgență pentru tratament și pentru a fi ținută în continuare sub strictă supraveghere medicală.

O persoană are nevoie de experiență și de discernământ  pentru a recunoaște simptomele asociate cu anafilaxia, și nu toți membrii personalului din creșe, grădinițe sau școli  au această experiență. Ghidurile clinice privind modul de gestionare a reacțiilor alergice induse de alimente s-au axat în principal pe îngrijirea oferită în cabinetul medical. Acestea subliniază necesitatea de a urmări îndeaproape pacienții și de a oferi un tratament adecvat, inclusiv adrenalina.

Deciziile de tratament se bazează pe progresia sau severitatea crescută a simptomelor și dacă pacientul are un istoric de factori de risc pentru anafilaxie. De exemplu, ghidurile clinice prevăd  utilizarea rapidă și timpurie a epinefrinei, chiar și pentru simptome ușoare dacă apar la copiii care au avut reacții alergice severe în trecut sau sunt diagnosticați cu astm ,mai ales cel necontrolat.

Unele grădinițe și școli  oferă servicii medicale în cadrul cabinetelor medicale care au un medic sau o asistentă medicală. În aceste cazuri, medicul sau asistenta medicală va evalua copiii cu alergii alimentare și poate  lua decizii privind tratamentul, inclusiv dacă sau când să utilizeze adrenalina. Pe de altă parte, multe instituții de învățământ preșcolar și școlar nu au un medic sau asistenta la fața locului pentru a face o astfel de evaluare. În aceste cazuri, o altă persoană aflată la fața locului ar trebui să sune imediat 112 sau alt serviciu de urgentă. Dacă persoana respectivă  este instruită să recunoască simptomele unei reacții alergice sau anafilaxie și este delegată de părinți și educată să administreze adrenalina, va trebui să administreze autoinjectorul la primele semne ale unei reacții alergice severe, mai ales dacă apar modificări importante în respirația copilului. În plus, personalul din grădiniță sau școală trebuie să se asigure că acel copil va fi transportat fără întârziere într-un vehicul de urgență la cel mai apropiat departament de urgență pentru tratament și observație medicală suplimentară și trebuie să anunțe negreșit părinții copilului. Aceste acțiuni pot să nu  conducă neapărat la administrarea adrenalinei și la activarea implicită a planului de intervenție în cazuri de urgență pentru un copil a cărui reacție alergică nu progresează către anafilaxie care i-ar putea pune viața în pericol, ci doar la instituirea unui tratament dedicat formelor mai ușoare de reacții aleergice. Cu toate acestea, întârzierea sau eșecul administrării adrenalinei și lipsa de îngrijiri medicale au contribuit la numeroase cazuri de anafilaxie fatală cauzate de alergiile alimentare. Este bine de știut că riscul decesului de la o anafilaxia netratată depășește riscul efectelor secundare adverse apărute după utilizarea adrenalinei în aceste cazuri.

 

Impactul emoțional asupra copiilor cu alergii alimentare și asupra părințiilor acestora

 

Sănătatea unui copil cu o alergie alimentară poate fi compromisă în orice moment de o reacție alergică la alimente care este gravă sau îi poate pune în pericol viața. Alergiile alimentare au un efect negativ  semnificativ asupra bunăstării psihosociale a copiilor și a familiilor lor. Părinții și rudele apropiate ale unui copil cu o alergie alimentară trăiesc o teamă constantă în legătură cu posibilitatea unei reacții amenințătoare de viață și pot fi copleșiți  de stresul generat de vigilența constantă necesară pentru a preveni o reacție alergică. De asemenea, trebuie să aibă încredere și să încredințeze copilul lor altora, să se asigure că acesta este în siguranță în afara casei și să îl ajute pe copil să aibă un simț normal al identității sale.

Copiii cu alergii alimentare pot avea și ei ,dacă sunt mai mari și pot să  conștientizeze pericolele, o frică constantă și un stres în legătură cu posibilitatea unei reacții amenințătoare de viață. Frica de a consuma un alergen alimentar în mod accidental le limitează activitățile sociale și alte activități zilnice. Copiii pot purta adevărate poveri emoționale deoarece nu sunt acceptați de alte persoane, cred că sunt copii problemă și sunt izolați social.

De asemenea, aceștia pot suferi de  anxietate socială apărută din cauza tachinării, hărțuirii sau intimidării de către colegi, profesori sau alți adulți. Personalul instituțiilor preșcolare și școlare  trebuie să ia în considerare acești factori în timp ce elaborează planurile pentru gestionarea riscului de alergie alimentară sau alte tipuri de alergii severe.

 

Pașii esențiali în managementul alergiilor alimentare în creșe, grădinițe și școli

 

Conducerea creșelor, grădinițelor și școlilor  ar trebui să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru a gestiona riscul reacțiilor alergice alimentare la copii.

Această strategie ar trebui să includă:

  1. o abordare coordonată
  2. o direcție clară
  3. un plan specific și cuprinzător pentru gestionarea alergiilor alimentare.

 

1. Utilizați o abordare coordonată bazată pe parteneriate eficiente.

Gestionarea oricărei stări de sănătate cronică ar trebui să se bazeze pe un parteneriat între personalul creșelor,  grădinițelor sau școlilor, copiii și familiile acestora, la care se va adăuga obligatoriu și  alergologul familiei sau un alt medic specialist pediatru, specialist în boli de nutriție și metabolice, gastroenterolog, pneumolog sau medic de familie.

Experiența unui medici specialist și dobândirea unor cunoștințe colective sub directa îndrumare a acestuia de către membrii familiilor care au copii cu alergii alimentare  ,pot ghida gestionarea cea mai eficientă a alergiilor alimentare în grădinițe sau școli. Relațiile apropiate stabilite pot contribui la ușurarea anxietății în rândul părinților, la construirea încrederii și la îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților personalului din creșe, grădinițe și școli care va  juca un rol decisiv în protejarea sănătății și siguranței copiilor cu afecțiuni alergice cronice. Acești membri ai personalului includ administratori, asistente medicale școlare sau medici școlari, personalul care oferă servicii alimentare (inclusiv personalul subcontractat pentru servicii alimentare de catering), pedagogi  din învățământul preșcolar, profesori de specialitate, antrenori de sport, consilieri școlari, șoferii de autobuz, personalul de supraveghere și de întreținere, terapeuți, furnizori de servicii de educație speciale-pictură, muzică, bibliotecari și specialiști în domeniul mass-mediei, personalul de securitate, profesori suplinitori sau voluntari, cum ar fi monitorii prezenți la locurile de joacă și însoțitorii din excursii.

Implementarea unui concept de lucru în  echipă va permite o gestionare colectivă a alergiilor alimentare, printr-o planificare și o comunicare coordonată cu scopul ca cei direct implicați să se  asigure că responsabilitățile personalului din creșe,grădinițe și școli sunt îndeplinite într-o manieră clară și consecventă.

Copiii cu alergii alimentare și mai ales părinții lor au o  experiență practică în legătură cu reacțiile alergice și sunt cei mai familiarizați cu semnele și simptomele unice ale copilului. Părinții au obligația să furnizeze creșei, grădiniței sau școlii, documentația care susține diagnosticul de alergie alimentară obținut de la un medic specialist, precum și informații despre istoricul alergic anterior și riscul de anafilaxie. Aceste informații sunt esențiale pentru a preveni riscul de expunere la alergeni și pentru a sistematiza acțiunile care trebuie luate în cazul apariției unei expuneri accidentale la alergenii alimentari. Părinții ar trebui să se implice continuu pentru a ajuta la construirea unui mediu  care să răspundă cerințelor impuse de condiția particulară de sănătate a copilului lor. Prin stabilirea unei colaborări directe, părinții și personalul implicat pot comunica mai bine și se pot asigura că au aceleași așteptări. Acest parteneriat implică un angajament comun al acestora față de bunăstarea copilului și presupune ca părinții să capete încredere în capacitatea personalului școlar de a gestiona alergiile alimentare.

Mulți părinți oferă personalului direct implicat în supravegherea copilului din  instituțiile de învățământ un Plan de Urgență de pentru Reacții Alergice Severe și Anafilaxie  elaborat de alergologul copilului sau de un alt specialist. Acest plan poate fi singura informație pe care membrii personalului  o au la dispoziție pentru a gestiona alergia alimentară a copilului. Atunci când sunt prezenți în aceeași unitate mai mulți copii care au alergii alimentare, sunt necesare abordări multiple pentru gestionarea alergiilor acestora.

 

2. Furnizați o direcție clară pentru a ghidarea și implementarea planurilor și practicilor de gestionare a alergiilor alimentare.

Coordonarea cu succes a planificării alergiilor alimentare necesită implicarea activă a  conducerii instituțiilor preșcolare și școlare. Sprijinul directorilor și al administratorilor de centre este esențial, dar succesul garantat va fi asigurat prin  participarea activă a persoanelor care furnizează sau coordonează serviciile de sănătate în instituțiile respective care vor superviza și vor conduce întregul proces de planificare a strategiilor de prevenire și combatere a alergiilor alimentare. Dosarele medicale  care conțin informații despre identificarea unei alergiii alimentare sau de alt gen a unui elev nu pot fi dezvăluite în general fără acordul prealabil scris al părintelui dacă copilul este minor, sau cu acordul personal al celui vizat dacă acesta este major.

Conducerea grădinițelor și școlilor este cea mai în măsură să monitorizeze direct utilizarea medicamentelor din trusele de urgență. Se vor solicita pentru dotarea truselor de urgență ale instituțiilor respective, în cazul în care există cazuri documentate de alergii alimentare în rândul elevilor,  autoinjectoare cu adrenalină și se vor asigura că acestea sunt disponibile pentru membrii personalului desemnați și pregătiți pentru a răspunde la situația de urgență a unui copil în cazul alergiilor alimentare.

Tot acele persoane vor fi desemnate să  coordoneze echipa de intervenție pentru a pune în aplicare planul stabilit pentru gestionarea unei situații de urgență.Vor monitoriza și activitatea  personalul din cadrul serviciului de preparare sau livrare a alimentației pe acele părți ale planului care implică pregătirea și servirea mesei în cantine sau locuri special amenajate.

Ar fi util să se  identifice toate resursele interne dar și partenerii comunitari care pot sprijini procesul special de planificare a prevenției și combaterii alergiilor alimentare în instituțiile anteșcolare, preșcolare și școlare .

Conducerea creșelor, grădinițelor și școlilor, prin persoanele desemnate ,trebuie să împărtășească informații generale despre alergiile alimentare cu membrii personalului, părinții copiilor și alte persoane cărora le sunt necesare.

Trebuie să se asigure că personalul primește instruirea de care are nevoie, inclusiv cum să administreze un auto-injector cu adrenalină.

De asemenea, trebuie să faciliteze întălniri în care să se discute cu membrii personalului, medicii, copiii și familiile lor despre alergii alimentare și modul în care ar trebui să fie gestionate. Să împărtășească îngrijorările părinților și copiilor cu echipa de gestionare a alergiilor alimentare desemnată.

Datoria conducerii instituțiilor de învățământ și a întregului personal este de a  căuta modalități de reducere a expunerii la alergeni alimentari și de a gestiona cât mai bine reacțiile alergice.

Numeroasele responsabilități enumerate în această secțiune demonstrează avantajul de a avea în cadrul instituțiilor de învățământ preșcolar și școlar un cabinet medical cu o asistență medicală cu normă întreagă sau măcar part time. Cu toate acestea, în cazul în care nu este disponibilă o asistentă medicală, un medic, conducerea instituțiilor poate elabora un plan cuprinzător, care poate include delegarea unor responsabilități critice altor persoane calificate. Acest plan ar trebui să includă, de asemenea, solicitarea consultării mediculului de familie  sau alergologului copilului, precum și îndrumării și instruirii personalului pentru acordarea primului ajutor în urgențe alergologice.

 

3. Elaborarea și implementarea unui plan cuprinzător pentru gestionarea alergiilor alimentare.

Pentru a gestiona în mod eficient alergiile alimentare și riscurile asociate cu aceste condiții, persoanele implicate din interiorul și în afara programului școlar trebuie să se unească pentru a elabora un plan cuprinzător, numit Planul de Prevenire și Gestionare a Alergiilor Alimentare. Acest plan ar trebui să includă toate strategiile și acțiunile necesare pentru gestionarea alergiilor alimentare în programul anteșcolar,preșcolar sau școlar.

Planul respectiv ar trebui să consolideze eforturile fiecărei instituții de invățământ  pentru a crea un mediu de creștere și învățare sigur pentru toți copiii. Ar trebui să respecte tiparul unui model național privind implementarea și urmărirea sistematică a problematicii alergiilor alimentare dar  și să includă acțiuni specifice regionale, luând în considerare nevoile diferite și unice ale fiecărui copil cu alergie alimentară.

 

Planul de Prevenire și Gestionarea a Alergiilor Alimentare ar trebui să abordeze următoarele cinci priorități:

  1. Să asigure gestionarea zilnică a alergiilor alimentare
  2. Să pregătească personalul pentru rezolvarea urgențelor alergice alimentare.
  3. Să asigurare o calificare profesională legată de acordarea primului ajutor pentru membrii personalului.
  4. Să educe copiii și membrii familiilor despre alergii alimentare.
  5. Să susțină crearea și menținerea unui mediu educațional sănătos și sigur.

 

1. Asigurați gestionarea zilnică a alergiilor alimentare în mod personalizat pentru fiecare copil.

Pentru a proteja sănătatea și siguranța unui copil cu alergii alimentare, personalul din instituțiile de învățământ trebuie să identifice copiii cu antecedente de alergii alimentare și să obțină de la aparținători planuri personalizate pentru gestionarea alergiilor ,cu avizare medicală de specialitate.

 

A. Identificați copiii cu alergii alimentare.

Toate instituțiile de învățământ  au, de obicei, proceduri pentru a identifica copiii cu afecțiuni cronice, inclusiv alergii alimentare, atunci când se înscriu sau se transferă la creșă, grădiniță sau școală – sau atunci când starea patologică nu este raportată inițial, dar devine evidentă în cursul anului școlar. Procedurile includ adeverințele privind stare de sănătate a copiilor și  interviurile cu părinții.

Copiii sau părinții pot raporta o alergie alimentară pe formularele solicitate, însă este posibil ca aceste informații să nu fie corecte sau complete. Instituțiile de învățământ trebuie să colaboreze cu părinții pentru a obține, direct de la furnizorii de asistență medicală ai copilului, informațiile medicale necesare pentru a elabora planuri pentru gestionarea acțiunilor individuale de îngrijire și de urgență.

Se va solicita și  o declarație din partea medicului specialist dacă un copil are o dietă specială impusă de un tip de  alergie alimentară înainte ca personalul din serviciul de alimentație să organizeze programul de masa pentru elevi ,în așa fel încât să poată oferi o masă sigură pentru acel  copil cunoscut cu o alergie alimentară.

 

B.Elaborați un plan de gestionare și reducere a riscului de reacții alergice alimentare personalizat la nivel de copil.

Părinții și medicii trebuie să furnizeze informații și recomandări pentru a ajuta instituțiile de învățământ să dezvolte planuri scrise pentru gestionarea zilnică a alergiilor alimentare. Aceste informații pot fi furnizate pe adeverințele medicale, scrisorile medicale, planuri de acțiune pentru reacții alergice severe și anafilaxie, planuri de diete personalizate. Există o variantă de Plan de Acțiune în Anafilaxie elaborat de Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică care poate fi utilizat și pentru copiii cu alergii alimentare. Acesta este un plan clar,scurt și ușor de urmat pentru îngrijirea de urgență în reacțiile alergice severe.

Planul individualizat de prevenire și gestionarea a reacțiilor alergice alimentare ar trebui să fie un formular  care trebuie păstrat în fișa de sănătate școlară a fiecărui copil și ar fi  indicat să includă următoarele:

° O fotografie recentă a copilului.

° Informații despre alergenul alimentar, inclusiv un diagnostic scris confirmat de la medicul pediatru sau alergologul copilului.

° Informații despre semnele și simptomele posibilelor reacții ale copilului la alergenii cunoscuți.

° Informații despre severitatea posibilelelor reacții, inclusiv orice anamneză anafilactică anterioară (chiar dacă anafilaxia poate să apară chiar și la copiii fără anafilaxie anterioară).

° Un plan de tratament pentru a răspunde unei reacții alergice la alimente sau a unei situații de urgență, inclusiv dacă trebuie utilizat un autoinjector de epinefrină.

° Informații despre alte afecțiuni, cum ar fi astmul sau anafilaxia indusă de efort care ar putea afecta gestionarea alergiilor alimentare.

° Informații de contact pentru părinți și medici, inclusiv numere de telefon alternative pentru notificare în caz de urgență.

 

Planul  trebuie scris de către medicul alergolog sau pediatrul copilului și confirmat de părinți.

 

Dacă un copil este diagnosticat cu o alergie alimentară trebuie să aibă un plan dietetic personalizat. Acesta va conține informații despre modificările (categoria de alimente care vor fi înlocuite) și substituțiile nutriționale impuse de dizabilitatea sa pentru planificarea personalizată a gustărilor și meselor cu satisfacerea nevoilor dietetice speciale ale copilului. Din păcate majoritatea instituțiilor de învățământ nu au asistenți medicali nutriționiști acreditați pentru a elabora un astfel de plan,ceea ce impune necesitatea implemetării unei strategii naționale în acest domeniu.

 

C. Ajutați elevii să învețe să își gestioneze propriile alergii alimentare.

Copiii mici din creșe ,grădinițe și cei din clasele primare, în general, nu își pot gestiona propriile alergii alimentare. Cu toate acestea, unii elevi, în special adolescenții, își pot asuma responsabilitatea pentru gestionarea propriilor alergii alimentare, inclusiv transportul și utilizarea adrenalinei atunci când este necesar. Atunci când medicația este solicitată de elevi care au afecțiuni cronice de sănătate, mai ales atunci când medicamentele pot fi salvarea vieții, cea mai bună practică este să fie încurajați să-și administreze singuri medicația de urgență sub strictă supraveghere.

Elevii care își pot gestiona propriile alergii alimentare ar trebui să aibă acces rapid (în câteva minute) la un autoinjector de epinefrină, atât la școală, cât și în timpul evenimentelor legate de școală. Unele școli permit elevilor să transporte autoinjectoare cu adrenalină prescrise (de exemplu, în buzunar, rucsac sau geantă) la școală. Înainte de a permite elevilor să transporte și să utilizeze medicamente, personalul școlii trebuie să evalueze cunoștințele, atitudinile, comportamentele și abilitățile elevilor pentru a determina capacitatea acestora de a se ocupa de această responsabilitate. Această decizie trebuie reevaluată periodic și asistenta medicală școlară sau un alt membru al personalului desemnat ar trebui să verifice aleatoriu pentru a se asigura că elevii își poartă autoinjectoarele cu adrenalină. Unii elevi  cu alergii alimentare pot alege să poarte brățări de avertizare medicală, care îi pot ajuta în situații de urgență. Conducerea școlii ar trebui să-și încurajeze elevii să poarte aceste brățări, dar nu ar trebui să fie obligatorii pentru că unii dintre ei poate, nu vor dori să poarte astfel de bijuterii, pentru că se tem că vor fi stigmatizați.

Asistentele școlare și alți membri ai personalului școlar ar trebui să susțină dobândirea abilităților de auto-gestionare a situațiilor de urgență în cazul elevilor cu alergii alimentare sau alte alergii severe. Aceste abilități includ citirea etichetelor, punerea de întrebări despre alimente la masă și  evitarea alimentelor neetichetate sau necunoscute, utilizarea autoinjectoarelor cu adrenalină atunci când este necesar și recunoașterea și raportarea reacției alergice către un adult. Chiar și atunci când elevii sunt capabili să-și gestioneze propriile alergii alimentare, personalul școlii trebuie să dețină date exacte despre toți elevii care au alergii, astfel încât să poată avea la dispoziție planuri personalizate pentru a monitoriza starea fiecărui elev și pentru a putea răspunde în caz de urgență. Deoarece unele simptome de anafilaxie pot continua după administrarea unei doze de adrenalină și deoarece elevii ar putea să nu aibă întotdeauna medicamentul cu ei, școlile ar trebui să aibă , de asemenea, cel puțin încă un autoinjector cu  adrenalină într-o locație securizată.

 

2. Fiți pregătiți să gestionați urgențele alergice alimentare.

Toate instituțiile de învățământ ar trebui să anticipeze și să se pregătească pentru situații de urgență legate de alergiile  alimentare în același mod în care abordează pregătirea pentru situații de urgență pentru alte pericole. Planificarea cuprinzătoare de urgență include prevenirea, pregătirea, răspunsul și recuperarea pentru orice tip de urgență. Acest model este adesea folosit pentru a planifica și situațiile din dezastrele naturale.

 

A. Configurați sistemele de comunicații cel mai ușor de utilizat.

Dispozitivele de comunicații, cum ar fi telefoanele mobile, ar trebui să fie disponibile în orice moment în caz de urgență. Personalul din sălile de clasă, cantine, locurile de joacă și vehiculele de transport pentru elevi ar trebui să poată comunica cu ușurință și rapid cu medicul sau asistenta școlară, autoritățile școlare, serviciu de salvare, părinții sau alte rude și medicii care fac parte din echipa de intervenție care se constituie în situațiile de urgență.

Asigurați-vă că telefoanele nu sunt descărcate și funcționează!

 

B. Asigurați-vă că personalul poate ajunge la autoinjectoarele cu adrenalină rapid și ușor.

Accesul rapid și disponibilitatea imediată a adrenalinei pentru a răspunde prompt la urgențe anafilactice sunt esențiale. Este și responsabilitatea părinților de a furniza cel puțin unul sau chiar  două autoinjectoare cu epinefrină pentru copiii cu alergii alimentare, dacă sunt prescrise de un medic specialist. Este și responsabilitatea instituțiilor de învățământ să aibă în dotarea trusei de urgență autoinjectoare cu adrenalină atunci când are înscriși în programul educațional copii care au alergii alimentare sau de alt tip și au indicație pentru utilizarea acestora. De asemenea trebuie să stocheze autoinjectoarele cu adrenalină  într-un loc care să poată fi accesat rapid și ușor și să delege și să instruiască personalul pentru a administra adrenalină ca răspuns la reacțiile alergice severe.

Accesul rapid la adrenalină este esențial pentru salvarea vieților în episoade de anafilaxie. Pentru a asigura accesul rapid la adrenalină, autoinjectoarele trebuie păstrate într-un loc sigur și securizat, în timpul orelor de program școlar.

Există unele aspecte pe care conducerea instituțiilor de învățământ ar trebuie să le ia în considerare, inclusiv standardele generale de siguranță pentru manipularea și depozitarea medicamentelor, etapa de dezvoltare și competența elevului, mărimea clădirii, disponibilitatea la cabinetul medical școlar a unui medic sau asistent medical  cu normă întreagă, disponibilitatea dispozitivelor de comunicare între cadrele didactice și diverși monitori aflați în interiorul clădirii sau pe locul de joacă și cabinetul medical școlar, timpul de răspuns al medicului sau asistentei medicale școlare de la cabinetul de sănătate la clasă, locul de joacă sau cantină ,preferințele și alte responsabilități ale profesorului, preferințele părintele, preferințele elevului (după caz) și circulația elevului în clădire.

Conducerea instituțiilor de învățământ ar trebui să desemneze membrii personalului care vor fi responsabili de revizuirea datelor de expirare și de înlocuirea a autoinjectoarelor cu adrenalină expirate  și de constituirea truselor de urgență în timpul excursiilor și altor evenimente școlare.

 

C. Asigurați-vă că adrenalina este utilizată atunci când este necesar și cineva contactează imediat serviciile medicale de urgență sunând la 112.

Întârzierile în utilizarea epinefrinei au dus la reacții aproape fatale, dar și fatale în  alergiile alimentare. Într-o situație de urgență declanșată de o alergie la alimente, personalul instruit ar trebui să administreze  imediat adrenalina.

Administrarea timpurie și adecvată a adrenalinei poate opri temporar reacțiile alergice și poate furniza timpul critic necesar pentru a obține ajutor medical. În cazul în care membrii personalului nespecializați medical sunt autorizați să administreze epinefrina, trebuie să fie corect instruiți.Atunci când se utilizează autoinjectorul cu adrenalină, personalul școlar trebuie să apeleze 112 sau alte serviciile medicale de urgență. Acestea ar trebui să fie informate că situația de urgență se datorează unei reacții alergice, dacă s-a administrat epinefrină, când a fost administrată și că poate fi necesară o doză suplimentară de adrenalină. Copilul trebuie transportat rapid într-un vehicul specializat la cel mai apropiat departament de urgență pentru tratament și observație medicală ulterioară. Personalul trebuie de asemenea să contacteze părinții copilului pentru a-i informa despre situația de urgență a alergiei alimentare a copiilor lor și să le spună unde este transportat copilul. Deoarece este nevoie urgentă de asistență medicală în această situație, personalul nu trebuie să aștepte ca părinții să vină și să-și ia copii înainte de a contacta serviciile medicale de urgență. Procedura de împuternicire trebuie soluționată la înscrierea copilului în programul educațional (certificat de naștere,împuternicire pentru utilizare autoinjectorului cu adrenalină și însoțirea copilului la departamentul de urgență).

Instituțiile de învățământ ar trebui să ia în considerare păstrarea unor doze multiple de adrenalină. Deși unele permit copiilor să-și poarte propriile autoinjectoare, cel puțin un al doilea auto-injector ar trebui să fie disponibil la școală în cazul în care un copil  nu are unul la momentul urgenței. Personalul și conducerea instituțiilor de învățământ pot decide, de asemenea, că sunt necesare mai multe autoinjectoare în diferite locații (în special pentru o clădire mare sau campus) pentru a satisface cel mai bine nevoile copiilor cu alergii severe declarate. În plus, unele simptome de anafilaxie pot continua după o doză de epinefrină, astfel încât o a doua doză poate fi necesară și trebuie să fie administrată  la locul incidentului, dacă ambulanța nu ajunge rapid.

 

D. Identificați rolul fiecărui membru al personalului în situații de urgență.

Orice plan de gestionare a alergiilor alimentare ar trebui să precizeze în mod specific ceea ce ar trebui să facă fiecare membru al personalului în caz de urgență. Aceste informații trebuie să fie simple și ușor de urmărit, mai ales atunci când un membru al personalului care nu este un profesionist sanitar autorizat este delegat să administreze epinefrina.În mod ideal, o asistentă medicală  sau un medic ar fi cei mai în măsură pentru a evalua o urgență declanșată de o alergie alimentară și să decidă dacă este necesară administrarea adrenalinei. În cazul în care o asistentă medicală sau un medic nu este la fața locului și alți membrii ai personalului, dacă sunt instruiți, pot recunoaște semnele și simptomele unei reacții alergice, pot avea acces rapid la un autoinjector și pot administra adrenalina. Acești membrii ai personalului pot include profesorii, antrenorii sportivi, personalul din  serviciile alimentare, administratorii, monitori, șoferi. Un medic specialist în medicina de urgență și un medic specialist alergolog, ar trebui să instruiască, să evalueze și să supravegheze personalul delegat de conducerea instituțiilor de învățământ să intervină în situațiile de urgență. Aceștia trebuie să învețe personalul cum să recunoască semnele și simptomele unei reacții alergice, să administreze rapid adrenalina, să contacteze serviciul de urgență sunând la 112 și să respecte celelalte indicații din planul de acțiune.

Toți membrii personalului desemnați pentru soluționarea problemelor de urgență ar trebui să beneficieze de o formare anuală de prim ajutor, care să îi învețe cum să recunoască și să răspundă urgențelor pediatrice. Această formare trebuie să includă și modul de recunoaștere a semnelor și simptomelor unei reacții alergice și modul de administrare a adrenalinei  printr-un autoinjector.

 

E. Pregătiți-vă pentru gestionarea unor reacții alergice alimentare la copii fără un istoric de alergii alimentare.

Instituțiile de învățământ  ar trebui să fie pregătite să răspundă reacțiilor alergice severe la copiii care nu au prezentat anafilaxie sau nu au prezentat alergii alimentare diagnosticate anterior. Conducerea instituțiilor ar trebui să stabilească un protocol pentru contactarea serviciilor de urgență atunci când se suspectează o reacție alergică și să urmeze imediat acest protocol atunci când un copil prezintă semne de anafilaxie.

Cabinetul medical al instituției de învățământ poate avea,facultativ, în  trusele medicale de urgență autoinjectoare cu adrenalină pentru a fi utilizate în situații de urgență anafilactică chiar dacă nu există cazuri raportate de copii cu alergii severe alimentare sau de alt tip.

 

F.Respectați un protocol pentru documentarea și înregistrarea fiecărui incident de anafilaxie, răspunsul la situația de urgență datorată unei alergii alimentare sau de alt tip și a utilizării adrenalinei.

 

Documentația ar trebui să includă următoarele:

° Ora și localizarea incidentului.

° Alergenul alimentar care a declanșat reacția (dacă este cunoscut)

° Dacă a fost folosit autoinjectorul cu adrenalină și ora la  care a fost folosit

° Notificarea Serviciilor Medicale de Urgență și a părinților.

° Membrii personalului care au răspuns în situația de urgență.

 

Acțiunile corective și lecțiile învățate dintr-un incident ar trebui să fie utilizate pentru a revizui planul individual de urgență al copilului dacă este necesar. În termen de 24 de ore de la o reacție alergică alimentară de urgență ar trebui concepută de către personalul desemnat al instituției de învățământ, o listă de verificare.

  • apelați părintele sau tutorele pentru a urmări starea copilului.
  • revizuiți  filmului episodului anafilactic sau alergic sever cu părintele sau tutorele și copilul,   atunci când poate colabora
  • încercați să identificați alergenul și calea de expunere – discutați semnele și simptomele cu părintele sau tutorele.
  • revedeți acțiunile întreprinse.
  • discutați rezultatele pozitive și negative.
  • Discutați orice revizuire necesară a planului de îngrijire pe baza experienței sau a rezultatelor.
  • Discutați rolul familiei cu părintele sau tutorele pentru a îmbunătăți rezultatele.
  • Discutați cu personalul școlii despre regulile de siguranță pe care părinții sau tutorii le aplică la domiciliu pentru a îmbunătăți prevenirea, răspunsul și rezultatele.
  • Solicitați conducerii școlii și dacă e necesar,părintelui sau tutorelui să înlocuiască doza de epinefrină care a fost administrată.
  • Îndemnați părintele sau tutorele  să se consulte cu medicul curant al copilului ca urmare a incidentului

 

3. Asigurați o calificare profesională legată de acordarea primului ajutor pentru membrii personalului.

 

A. Asigurați accesul la o informare generală privind alergiile alimentare pentru tot personalul.

Oricare membru al personalului din instituțiile de învățământ care ar putea interacționa cu copiii cu alergii alimentare sau care ar trebui să asiste la o urgență generată de o alergie la alimente ar trebui să fie instruit. Exemplele includ administratorii, personalul care coordonează nutriția și alimentația (inclusiv personalul subcontractat prin servii de catering ), învățătorii,diriginții și profesorii de specialitate, antrenorii sportivi, consilierii școlari, șoferii de autobuz, personalul de la  întreținere, terapeuți, educatorii, furnizorii de servicii educaționale speciale, bibliotecarii și specialiștii în mass-media, personalul de securitate, profesorii suplinitori și voluntari care funcționează ca monitori ai locurilor de joacă și însoțitorii în excursii.

Conținutul general de educare și formare trebuie să includă următoarele:

  • O privire de ansamblu asupra alergiilor alimentare.
  • Definițiile termenilor-cheie, inclusiv alergia alimentară, alergeni, epinefrina și anafilaxia.
  • Diferența dintre o alergie alimentară care pune viața în pericol și alte probleme legate de alimentație.
  • Semnele și simptomele unei reacții alergice la alimente și ale anafilaxiei precum și informații privind medicamentele din trusa de urgență.
  • Strategii generale de reducere și prevenire a expunerii la alergeni (în produsele alimentare și cele nealimentare).
  • Informații privind hărțuirea și modul în care acestea se aplică copiilor cu alergii alimentare.
  • Planurile de urgență ale școlii , inclusiv persoanele care vor fi contactate în caz de urgență, modul în care personalul va comunica în timpul unei urgențe medicale și informațiile esențiale pe care le vor comunica.

 

B. Oferiți accesul la o instruire aprofundată personalului care are contact frecvent cu copiii cu alergii alimentare.

În plus față de educarea  generală privind alergia la alimente, este necesară instruirea în profunzime a personalului care este responsabil pentru îngrijirea și supravegherea unui copil cu alergii alimentare în timpul zilei. Inițiativa vizează educarea diriginților,a profesorilor,educatorilor, învățătorilor,antrenorilor sportivi, șoferilor de autobuz,managerilor  de servicii alimentare, altor membri ai personalului care pregătesc, manipulează sau servesc alimente.

Această instruire specială  trebuie să includă următoarele obiective:

° Cum să răspundă unei urgențe legată de o alergie la alimente.

° Cum să administreze epinefrina cu un autoinjector (pentru cei delegați oficial în acest scop).

° Cum sa ajutate copiii să își trateze propriile episoade de alergie alimentară.

° Cum să urmărească efectele psihologice pe care le au alergiilor alimentare asupra comportamentului copiilor și a capacității lor de a învăța.

° Importanța acordării de sprijin emoțional copiilor cu alergii alimentare și altor copii care ar putea fi martorii unei reacții severe de alergie alimentară (anafilaxie).

° Identificarea factorilor  de risc obișnuiți,dar și a celor posibili declanșatori ai reacțiilor alergice și supravegherea permanentă a zonelor  de expunere la alergeni alimentari în instituția respectivă.

 

Există strategii specifice care sunt absolut necesare pentru integrarea pe deplin a copiilor cu alergii alimentare în activitățile școlare și extrașcolare, reducând în același timp riscul expunerii la alergeni în sălile de clasă, în timpul meselor, în timpul excursiilor,în timpul activităților oficiale, înainte și după școală, în timpul evenimentelor  care se desfășoară în afara orelor normale.

Aceste strategii ar putea aborda (dar nu se limitează la) următoarele:

  • Aranjamente speciale de ședere atunci când vârsta și circumstanțele sunt adecvate (de exemplu, în timpul meselor, petreceri de aniversare).
  • Planuri de păstrare a alimentelor cu alergeni separate de alimentele oferite copiilor cu alergii alimentare.
  • Reguli privind modul în care personalul și elevii  ar trebui să-și spele mâinile și să curățe suprafețele pentru a reduce riscul expunerii la alergeni alimentari.
  • Importanța de a nu împărți alimente.
  • Cum să citiți etichetele produselor alimentare și non-alimentare pentru a identifica alergenii alimentari.

 

C. Asigurați o instruire specializată pentru personalul care este responsabil pentru gestionarea zilnică a sănătății copiilor cu alergii alimentare, respectiv medicul și asistenta medicală a cabinetelor medicale din instituțiile de învățământ școlar și programe educative preșcolare.

Pe lângă conținutul descris anterior, această formare trebuie să includă informații despre cum:

° să administreze  și să păstreze medicamentele din trusa de urgență.

° să instruiască personalul nelicențiat pentru administrarea epinefrinei.

° să ajute copiii să-și gestioneze propriile alergii alimentare.

° să evalueze capacitatea membrilor personalului de a răspunde la situațiile de urgență legate de alergiile alimentare. Instruirea ar trebui efectuată cel puțin o dată pe an și ar trebui revizuită după o reacție alergică alimentară sau o urgență anafilactică în scopul îmbunătățirii prevenirii și a răspunsului.

 

Instituțiile de învățământ ar trebui să se consulte și cu părinții copiilor cu alergii alimentare când își propun formarea personalului. Acești părinți au cunoștințe și experiență cu privire la modul de gestionare a alergiilor alimentare ale copilului lor, precum și informații de la medicul copilului lor.

 

4. Asigurați o educare a copiilor și a membrilor familiilor despre alergii alimentare.

 

A. Învățați toți copiii noțiuni generale despre alergii alimentare.

Toți copiii trebuie să învețe despre alergii alimentare, dar metodele de predare vor fi adaptate vârstei lor. De exemplu, școlile ar putea oferi educație pentru alergii alimentare ca parte a educației pentru sănătate sau a altor teme din curricula facultativă, sau în cadrul orelor de științele naturii, educație fizică sau cel mai potrivit în timpul orelor de dirigenție cerând ajutorul specialiștilor certificați din domeniul sănătății.

Educația privind alergia alimentară ar trebui să fie adecvată pentru nivelul de dezvoltare și cultură a copiilor. Ar trebui să se concentreze pe creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a alergiilor alimentare și încurajarea suținerii și acceptării pentru persoanele cu alergii alimentare.

La un nivel minim, toți copiii care au vârsta potrivită ar trebui:

  • Să identifice semnele și simptomele de anafilaxie.
  • Să știe și să înțeleagă de ce este greșit să hărțuiască sau să înjosească pe alții, inclusiv pe cei cu alergii alimentare.
  • Să cunoască și să înțeleagă importanța găsirii unui membru al personalului care să poată răspunde la o situație de urgență suspectată
  • Înțeleagă regulile privind spălarea mâinilor, împărțirea alimentelor, zonele libere de alergeni și comportamentul personal.
  • Conștientizarea alergiilor alimentare este consolidată atunci când și membrii personalului afișează comportamente și atitudini care respectă regulile care reduc expunerea la alergeni alimentari.

 

B. Învățați toți părinții și familiile despre alergiile alimentare.

Un Plan de Prevenire și Combatere a Alergiilor Alimentare, pentru a avea succes, are nevoie de sprijinul și de participarea activă atât a părinților copiilor cu alergii alimentare,cât  și a părinților copiilor fără alergii alimentare. Toți părinții ar trebui să obțină informații pentru a-și spori gradul de conștientizare și înțelegere a alergiilor alimentare, a practicilor care protejează copiii cu alergii alimentare, despre  rolul tuturor membrilor personalului în protejarea copiilor cu alergii alimentare și măsurile pe care ei, părinții copiilor cu și fără alergii alimentare le pot lua pentru a asigura această protecție.

Școlile și grădinițele pot partaja informații în mai multe moduri, inclusiv prin scrisori sau prin e-mail către părinți; actualizări pe site-urile Web școlare, ale ministerelor implicate (Ministerul Sănătății și Ministerul Educației Naționale), ale Departamentului pentru Situații de Urgență și anunțuri la întâlnirile asociației părinți-profesori, la  târgurile de sănătate și la diverse evenimente ale comunității.

 

5. Crearea și menținerea unui mediu educațional sănătos și sigur.

 

A. Crearea unui mediu cât mai sigur în raport cu  expunerea la alergenii alimentari.

Unitățile de învățământ școlar și programele preșcolare desfășurate în grădinițe și creșe pot crea un mediu sigur prin reducerea expunerii copiilor la potențialii alergeni. Când un copil are o alergie alimentară documentată, personalul trebuie să ia măsuri active pentru a reduce riscul de expunere în toate zonele intens frecventate, cum ar fi sălile de clasă, locurile de joacă, locurile în care se servește masa  și cantinele.

Unele școli sau programele preșcolare și anteșcolare pot lua în considerare interzicerea anumitor alimente specifice în întreaga instituție, în încercarea de a elimina expunerea unui copil cu o alergie alimentară la acel aliment. Dar o astfel de opțiune nu poate garanta un mediu complet sigur, deoarece nu există nici o modalitate rezonabilă sau sigură pentru a împiedica ca un anumit alergen să pătrundă într-o clădire în mod neintenționat. Chiar și cu o astfel de interdicție, o școală sau un program educativ  preșcolar încă mai are responsabilitatea de a planifica în mod corespunzător pentru copiii cu orice alergie alimentară care le pune viața în pericol, de a educa personalul școlar corespunzător și de a se asigura că personalul școlii este instruit și pregătit să prevină și să răspundă la o urgență de tipul anafilaxiei alimentare.

Conducerea școlilor, grădinițelor sau creșelor poate alege alternative pentru interzicerea alergenilor, inclusiv desemnarea zonelor în care nu sunt anumiți alergeni, cum ar fi o sală de clasă individuală sau o zonă de mese în cantină sau desemnarea unor zone fără hrană, cum ar fi o bibliotecă.

Există anumite practici care pot fi aplicate pentru prevenirea contactului alergenic  încrucișat și ele includ următoarele:

  • Curățați și dezinfectați cu săpun și apă sau cu agenți de curățare universali, toate suprafețele care vin în contact cu alimentele din bucătării, sălile de clasă și alte locații în care produsele alimentare sunt preparate sau consumate. Curățarea numai cu apă nu va elimina alergenii alimentari.
  • Curățați și dezinfectați  echipamentele de preparare a alimentelor, cum ar fi obiectele utilizate pentru tăierea alimentelor  și celelalte ustensile și tacâmuri, înainte și după utilizare, pentru a preveni contactul încrucișat.
  • Curățați și dezinfectați tăvile și foile de copt după fiecare utilizare. Uleiurile se pot scurge prin hârtia  cerată și pot provoca contacte alergenice încrucișate.
  • Pregătiți alimentele separat pentru copiii cu alergii alimentare. Strategiile ar trebui să includă pregătirea mai întâi a acelor preparate culinare care nu conțin alergenii, utilizarea unui spațiu de lucru și a unui echipament separat, precum și etichetarea și stocarea produselor înainte de pregătirea altor produse alimentare.
  • Instruiți tot personalul care pregătește, manipulează sau serveste alimente cum să citească etichetele pentru a identifica alergenii alimentari. Asigurați-vă că membrii personalului au cunoștință de legea actuală privind etichetarea. Deoarece etichetele produselor alimentare se mai schimbă adesea, ele trebuie citite de fiecare dată când produsul este cumpărat. Listele de ingrediente afișate pe site-uri Web nu sunt fiabile. Producătorul produsului alimentar trebuie contactat dacă este necesară o  clarificare.
  • Folosiți proceduri adecvate de spălare a mâinilor care implică utilizarea săpunului și a apei și nu a soluțiilor dezinfectante de mână care  nu sunt eficiente în eliminarea alergenilor alimentari.
  • Personalul din sectorul alimentar și al serviciilor destinate preparării hranei din școli, grădinițe și creșe trebuie să respecte legile privind siguranța alimentară și de igienă și să fie instruiți în practici care împiedică contaminarea alimentelor sau  a suprafețelor de lucru prin contactul accidental cu alergenii alimentari. Se recomandă precauții suplimentare pentru a reduce riscul reacțiilor alergice alimentare, în special la copiii cu antecedente de anafilaxie.
  • Asigurați-vă că toți membrii personalului pot citi etichetele produsului și pot identifica alergenii alimentari.
  • Recomandați  ca toți copiii cu alergii alimentare cunoscute sa poarte o brățară de alertă medicală.
  • Promovați practici obligatorii de spălare a mâinilor înainte și după masă.
  • Supravegheati copiii îndeaproape în timpul meselor. Luați în considerare așezarea repartizată în funcție de particularitățile fiecăruia.Subliniați faptul că este interzis schimbul de alimente între copii
  • Puneti numele copiilor pe recipiente, farfurii, căni și ustensile pentru a evita confuzia și contactul alergenic accidental.
  • Desemnați zonele speciale  de depozitare a hranei pentru alimentele aduse de  acasă,dacă acest lucru este permis în instituție.

 

B.Crearea unui climat psihosocial pozitiv.

Învățământul școlar și programele educative preșcolare ar trebui să promoveze un climat care să promoveze o dezvoltare psihologică și socială pozitivă, care să promoveze  în mod activ siguranța, respectul și acceptarea diferențelor și care încurajează relațiile interpersonale pozitive între membrii personalului și copii și între copiii înșiși. Climatul psihosocial este influențat de politici disciplinare clare și consecvente, de oportunități semnificative de participare și de comportamente de susținere promovate de membrii personalului și de  părinți.

Copiii cu alergii alimentare au nevoie de un mediu în care să se simtă în siguranță și să poată interacționa corect cu persoanele care au grijă de ele. Intimidarea, tachinarea și hărțuirea pot duce la suferință psihologică pentru copiii cu alergii alimentare, care ar putea conduce chiar și la declanșarea unei  reacții mai severe în prezența alergenului. Un climat psihosocial pozitiv, cuplat cu educația alergică alimentară și conștientizarea tuturor copiilor, familiilor și membrilor personalului – pot ajuta la eliminarea sentimentelor de anxietate și alienare în rândul copiilor cu alergii alimentare.

Pentru a crea un climat psihosocial pozitiv, membrii personalului, copiii și părinții trebuie să lucreze împreună. Asistentele școlare, consilierii școlari sau psihologii pot oferi consilire și  îndrumare pentru a stabili cele mai bune practici și strategii pentru obținerea unui climat psihosocial pozitiv. Membrii personalului trebuie să promoveze și să consolideze așteptările pentru un climat pozitiv și favorabil, asigurându-se că sunt abordate și nevoile copiilor cu alergii alimentare. De exemplu, aceștia pot evita utilizarea cuvintelor  și a activităților care îi izolează pe copii de alergii alimentare și să încurajeze ajutorul fiecărui copil în menținerea clasei în condiții de maximă siguranță față de alergenii alimentari. Copiii pot ajuta la dezvoltarea regulilor, recompenselor și activităților din clasă.

Toți copiii și membrii personalului au responsabilitatea de a preveni agresarea și izolarea socială a copiilor cu alergii alimentare. Personalul din școli  și din programele educative preșcolare ar trebui să promoveze faptul că acceptarea de către colegi este una dintre cele mai importante influențe asupra dezvoltării emoționale și sociale a unui copil. În rândul adolescenților, educația și conștientizarea alergiilor alimentare poate fi o strategie eficientă de îmbunătățire a interacțiunilor sociale, cu scăderea comportamentelor periculoase de asumare a riscurilor care îi expun alergenilor alimentari. Copiii ar trebui să fie tratați cu respect și să fie educați să devină cetățeni buni, cu simț civic și empatici cu nevoile altora și să nu fie doar  trecători pasivi, atunci când asistă la un act de agresiune față de colegii care suferă de o problemă de sănătate. Copiii trebuie să înțeleagă consecințele pozitive sau negative asociate acțiunilor lor. Regulile și strategiile împotriva comportamentului agresiv ar trebui dezvoltate în parteneriat cu membrii personalului, familiile și copiii. Acestea ar trebui să fie publicate în manuale școlare și discutate permanent cu membrii personalului, copii și familiile lor. Toți copiii și membrii personalului trebuie încurajați să raporteze hărțuirea în general și desigur hărțuirea oricărui copil cu alergii alimentare.

 

Concluzie:

Instituțiile de învățământ școlar  și programele educaționale antepreșcolare și preșcolare desfășurate în creșe și grădinițe  sunt responsabile pentru sănătatea și siguranța copiilor cu alergii alimentare. Strategiile prezentate în aceste linii directoare le pot ajuta să adopte o abordare cuprinzătoare a gestionării alergiilor alimentare. Prin eforturile colective ale membrilor personalului acestor instituții , părinților și furnizorilor de servicii de sănătate și de alimentație publică, copiii cu alergii alimentare pot fi ocrotiți și  educați în locuri sigure pentru starea lor de sănătate pentru a prospera, a învăța și a reuși în viață.

 

Surse bibliografice:

Voluntary Guidelines for Managing Food Allergies in Schools and Early Care and Education Programs: https://www.cdc.gov/HealthyYouth/foodallergies/pdf/13_243135_A_Food_Allergy_Web_508.pdf

Food Allergy and Anaphylaxis Guidelines | EAACI.org:

http://www.eaaci.org/resources/guidelines/faa-guidelines.html