Înapoi

Alergia la pisică

Distribuie:
FacebookTwitterLinkedInCopy Link

În întreaga lume, pisica este unul dintre cele mai frecvent întâlnite animale de companie și, in același timp, o sursă majoră de alergeni de interior, a doua după acarieni.

Alergenii produși de pisică nu se regăsesc, așa cum se crede, în păr ci în salivă, urină și scuamele de pe piele. Dimensiunea redusă a alergenilor, aproximativ 1/10 din cea a alergenilor de acarieni, determină persistența indelungată în aer a particulelor care, odată inhalate de către persona alergică, vor determina imediat simptome precum: strănut în salve, mâncărime de nas, înfundarea acestuia și secreție apoasă. Alte simptome posibile sunt: tuse șuierătoare și îngreunarea respirației, inroșirea și mancărimea ochilor, lăcrimarea.

Atingerea cu saliva pisicii poate produce inroșirea și mâncărimea pielii. Cantitatea de alergeni produsă poate diferi de la o pisică la alta  dar nu este influențată de lungimea părului, sex sau specie. Este, deasemenea, bine de știut că nu există o specie de ”pisică hipoalergenica”. În casele în care există o pisică, alergenii sunt in cantitate crescută, dar aceștia se găsesc și în spații în care nu a fost vreodata o pisica: birouri, școli, spații publice. Aceasta pentru că alergenii de pisică sunt ‘lipicioși” și aderă de haine fiind astfel purtați în afara caselor. Astfel, ei pot să producă simptome persoanelor alergice fără a exista contact direct cu animalul.

Cum cei mai mulți dintre proprietarii de animale, chiar  alergici fiind, nu iau în calcul să găsească un alt stăpân companionilor lor, măsurile de tratament trebuie gândite astfel încât să permită în continuare prezența acestora in casă. Este recomandat să nu li se permită accesul in dormitor și să se delimiteze in casă un spațiu în care  să stea cea mai mare parte din timp. Particulele alergenice fiind purtate de aer, vor continua să existe in casă chiar și în aceste condiții, dar în concentrație mai mică. Aerisirea frecventă, filtrele de aer performante, ajută, deasemenea, la scăderea concentrației de alergeni din aer. Particulele alergenice se regăsesc și pe pereții casei, sau sunt absorbite în covoare, canapele din material textil, saltele, perne etc, unde pot persista săptămâni până la ani, chiar și după îndepartarea animalului din mediul casnic. Spălarea pereților, dacă firește este posibil, îndepartarea covoarelor, aspirarea și curațarea  cu cârpă umedă a podelelor, învelirea saltelelor și pernelor in huse impermeabile, sunt alte măsuri binevenite.

La  schimbarea litierei, spălarea și perierea pisicii, este bine să se foloseasca mască și manuși. După contactul cu animalul mainile trebuie spalate si hainele schimbate.

Tratamentul medicamentos constă în administrarea de tablete antihistaminice, spray-uri pentru administrare întranazală cu substanțe cortizonice sau antihistaminice, spray bronhodilatator  în caz de simptome bronșice.

Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente iar simptomele bolii progresează, in afara variantei de a îndepărta definitiv animalul din casă, se poate opta pentru imunoterapie-desensibilizare în accepțiunea largă. În prezent, cea mai folosită metodă este imunoterapia sublinguală, care constă în administrarea zilnică, pe o perioadă de minimum 3 ani, a unui extract alergenic purificat și standardizat, scopul fiind dobândirea toleranței. Măsurile vor fi inițiate numai după un consult alergologic care va stabili, după discuția cu pacientul și testarea alergologică, terapia optimă, adecvată fiecarui caz.

Autor: Dr. Adriana CAMUESCU, medic primar alergie și imunologie clinică.

Ultima revizuire a paginii a fost făcută în data de: 23-02-2022
Înregistrează-te
Introdu e-mailul tău pentru a-ți trimite instrucțiuni pentru recuperarea parolei.
Trimite
E-mail:*
Nume:*
Numar de telefon:
Liciteză fară cont