Măsurarea oxidului nitric fracționat exhalat (FeNO) este o metodă neinvazivă, sigură și simplă de cuantificare a inflamației căilor respiratorii. Cele mai frecvente indicații pentru această probă sunt: evaluarea tusei, wheezing-ului și a dispneei; identificarea fenotipului astmului eozinofil și monitorizarea ulterioară a astmului cronic persistent; evaluarea răspunsului la agenții antiinflamatori, în special corticosteroizii inhalatori. Strict pediatric, utilitatea FeNO este deocamdată limitată în predicţia riscului de astm la preşcolarii cu tuse şi wheezing recurente.
Cronologia medicală a FeNo începe în anul 1991, când profesorul Gustafsson l-a identificat ca fiind marker al inflamației în arborele traheo-bronșic. După 2 ani, prof. K. Alving a determinat concentrații crescute la pacienții cu astm bronșic, ceea ce a pus bazele aplicabilității clinice a acestui marker. În 1999 a fost patentat primul analizator al oxidului nitric expirat, concomitent cu primele ghiduri diagnostice, elaborate de către American Thoracic Society. Un nou ghid a fost publicat în anul 2011 în legătură cu importanța practică a determinării oxidului nitric, care stabilește utilitatea diagnostică și de monitorizare a
terapiei.
Determinarea FeNO se face cu ajutorul analizatoarelor portabile bazate pe senzori electrochimici (NIOX MINO, Aerocrine, Solna), fiind o metodă accesibilă și cu un grad mare de acuratețe. Metoda se bazează pe inspirul profund maximal, urmat imediat de expir continuu, cu atingerea unui platou de 50 ml/sec timp de minim 6-10 secunde, pentru că nivelul FeNO este dependent de fluxul expirator. Valorile sunt exprimate la nivel molecular, în ppb (parts per billion).
O serie de factori modifică valorile oxidului nitric în aerul exhalat, ceea ce constituie unul din motivele pentru care această metodă nu are încă un loc bine stabilit în managementul astmului. Alimentele care conțin nitrați cresc valorile FeNO, iar fumatul și consumul de cafea pot duce la valori scăzute ale FeNO. Infecțiile virale ale tractului respirator superior și inferior pot duce la niveluri crecute de FeNO, iar măsurarea trebuie amânată până la recuperare.
Autori:
Dr. Gheorghiu Radu
Medic Rezident Pneumologie Pediatrică
Std. Tița Alexandra
Medic Primar Pediatru – Medic Specialist Pneumologie Pediatrică – Doctor în Științe Medicale
