ATOPIA este predispoziţia personală sau familială care debutează,  de obicei,  în copilărie sau adolescenţă prin care o persoană se sensibilizează alergic faţă de anumiţi alergeni din mediul înconjurător și începe să producă față de aceștia anticorpi de tip IgE. Ulterior, pe parcursul vieții, acesta poate să prezinte, în anumite condiții, simptome tipice de astm, rinoconjunctivită, urticarie, eczemă sau anafilaxie.

FACTORII PRINCIPALI care contribuie la apariţia bolilor atopice sunt cei genetici și expunerea la alergenii din mediu, alergenii alimentari sau medicamentoşi. Există însă și alţi factori adjuvanţi care pot facilita procesul de sensibilizare cum sunt nașterile prin cezariană, folosirea abuzivă a antibioticelor, a conservanţilor şi coloranţilor alimentari, poluarea, stresul, fumatul și modificările climatice.

Starea de atopie poate fi confirmată prin testarea cutanată la anumite seturi de alergeni sau prin dozarea anticorpilor IgE specifici din sânge.

ALERGIA  este o reacţie de apărare ciudată și exagerată a organismului care este declanşată de contactul  persoanei sensibilizate alergic cu anumite substanțe care pot fi alimente, medicamente, polenurile plantelor, mucegaiuri, acarienii din praful de casă, mătreața sau saliva animalelor de companie sau veninul unor insecte și care sunt denumite alergeni.

ALERGENII INHALANȚI (aeroalergeni) pot fi atât cei întâlniți doar în interiorul locuințelor, cât și cei cu care putem să venim în contact și/sau doar în mediul exterior.

În cazul alergiei la mucegaiuri, alergenii reprezentaţi de sporii acestora pătrund în organism pe diferite căi, fie prin respiraţie, fie prin contactul cu pielea inflamată sau, mai rar, prin consumul unor alimente.

Sporii de mucegai pot acţiona atât ca alergeni de interior, cât și de exterior,  situaţie în care pot declanşa o simptomatologie alergică cu un  profil sezonier, asemănătoare celei declanşate de polenuri.

Mucegaiurile se dezvoltă adesea în camere umede, vechi şi prost ventilate, în pivniţe umede, băi, pereţi exteriori umezi şi reci, sub tapet, pe pereţii din spatele dulapurilor, în spatele tablourilor înrămate, sub mochete, în umidificatoare, în sistemele de aer condiţionat, în ghivecele plantelor, în culturile de plante din sere, în frigidere.

În spațiile exterioare, mucegaiurile sunt întâlnite în zonele cu peluze, pajişti, pe sub frunzele căzute ale copacilor, sub resturile de cereale lăsate pe câmp şi acolo unde se folosesc îngrăşăminte naturale pentru fertilizarea culturilor agricole. Sporii mucegaiurilor de exterior sunt purtaţi prin aer pe distanţe mari, călătorind adesea împreună cu grăuncioarele de polen. Ei au dimensiuni foarte mici și  o capacitate mult mai mare de a pătrunde profund până în căile respiratorii inferioare.

Mucegaiurile se pot dezvolta și pe alimente:  fructe, legume, pâine, brânzeturi, iar enzime provenite din ele sunt utilizate în industria de prelucrare a alimentelor.

FACTORII DE RISC  care vă pot face să aveți mai multe şanse să dezvoltați o alergie la mucegai sau să vi se agraveze simptomele unei alergii preexistente sunt:

• expunerea profesională – în cazul persoanelor care își desfășoară activitatea în agricultură, în industria de prelucrare a laptelui, exploatarea lemnului,  recondiţionarea mobilei sau  a obiectelor de artă vechi, lucrători  în sere, în construcţii, în  vinificaţie şi în industria panificaţiei;
• locuirea într-o casă cu umiditate interioară sau cu ventilație proastă în zonele veşnic umede ale locuinței, cum ar fi băile, bucătăriile sau  subsolurile înseamnă o creștere cu circa 50% a pericolului;
• activitatea sau locuirea într-o clădire care a fost expusă la umezeala excesivă prin infiltraţiile masive de apa din timpul ploilor abundente sau inundaţii.

Se cunosc sute de specii de mucegaiuri, cele mai cunoscute fiind:

• Aspergillus
• Alternaria
• Penicillium
• Cladosporium
• Mucor
• Fusarium

SIMPTOMELE prezentate de persoanele care au dezvoltat o reacție alergică la mucegaiuri sunt:

• mâncărimea nasului, strănuturi în salve, secreţii nazale, înfundarea nasului cu dificultăţi de respiraţie, chiar scăderea mirosului și migrene;
• mâncărimea și înroșirea ochilor, lăcrimare, edeme ale pleopelor;
• tuse iritativă sau productivă, dificultăţi acute de respiraţie, senzație de presiune toracică, respiraţie şuierătoare sau wheezing ;
• mâncărimea pielii, roşeaţă și eczeme;
• balonare, greaţă, vărsaturi, dureri abdominale şi scaune diareice.

REGULI LEGATE DE ALERGIILE ALIMENTARE ÎNCRUCIȘATE ÎNTRE MUCEGAIURI ȘI ALIMENTE

• dacă sunteți alergici la Alternaria alternata puteți avea o reacție alergică la consumul de spanac crud
• există riscul ca anumite alimente să conțină mucegaiuri și să vă declanșeze o reacție alergică dacă le consumați: fructele sau legumele care sunt contaminate cu spori de mucegai (au pete negre pe coajă), ciupercile, fructele confiate, marmeladele, făina care a fost depozitată necorespunzător, mierea și alte produse apicole.

AFECȚIUNILE ALERGICE CAUZATE DE ALERGIA LA MUCEGAIURI:

• Rinita și conjunctivita alergică
• Astmul alergic
• Sinuzita fungică
• Aspergilomul
• Aspergiloza bronho-pulmonară
• Pneumonita de hipersensibilitate
• Esofagita eozinofilică

MĂSURILE DE PREVENIRE A EXPUNERII LA MUCEGAIURI

• Menţinerea mediului ambiental fără umezeală
• Dezumidificarea interioarelor atunci când există umiditate prea mare
• Folosirea purificatoarelor de aer, cu filtre HEPA, pentru a menține în interiorul casei un aer sănătos, în parametrii de temperatură și umiditate ideali
• Eliminarea surselor de mucegai de pe obiecte sau clădiri
• Eliminarea vegetaţiei dense din jurul caselor
• Înlăturarea infiltraţiilor din acoperişuri şi curăţarea pereţilor de mucegai
• Interzicerea activităţilor exterioare de grădinărit care presupun înlăturarea frunzelor ofilite ce pot conţine spori de mucegaiuri
• Păstrarea camerele uscate prin asigurarea unei bune circulaţii a aerului, a unei  bune ventilaţii şi a încălzirii corespunzătoare
• Eliminarea umezelii de la nivelul pereţilor, ferestrelor, uşilor
• Curățarea periodică a intalaţiilor de aer condiţionat ca potenţială sursă de mucegaiuri, atât în interiorul clădirilor, cât şi în automobile şi utilarea lor cu filtre speciale HEPA
• Evitarea expunerii în pivniţe sau subsoluri
• Evitarea contactului cu iritanţi nespecifici ca fumul de țigară, ceaţa, poluanţi
• Evitarea consumului de alimente cu mucegai ( brânzeturi, mezeluri)

TRATAMENTUL SIMPTOMATIC AL ALERGIEI LA MUCEGAIURI

Acest tip de tratament poate controla simptomele determinate de alergia la mucegaiuri  pe perioada administrării medicației.

Se pot utiliza medicamente sub formă de picături, comprimate, spray-uri sau se poate face un tratament injectabil, în funcţie de localizarea şi severitatea simptomelor.

În tratamentul astmului bronşic alergic la mucegaiuri  și aspergilozei  bronhopulmonare se vor folosi  scheme de tratament complexe care cuprind medicamente antifungice, medicație inhalatorie bronhodilatatoare și  antiinflamatoare sau preparatele cortizonice administrate pe cale orală sau injectabilă.

IMUNOTERAPIA  ALERGEN SPECIFICĂ  SAU TRATAMENTUL DE  DESENSIBILIZARE LA MUCEGAIURI

• Este singura terapie care influenţează cursul natural al bolii, urmărind regresia ei.
• Se bazează pe administrarea regulată a substanţei provocatoare de alergie până ce organismul dezvoltă toleranţă faţă de aceasta și poate fi urmată de dispariţia simptomelor pe o durată variată de timp.
• Se indică în cazul în care suferiți de o rinită alergică moderată sau severă a cărei simptomatologie vă afectează calitatea vieții și interferează supărător cu activitățile zilnice sau vă afectează somnul,  în ciuda unui tratament medicamentos corect și a respectării măsurilor de prevenție legate de contactul cu mucegaiurile.
• Poate fi indicată și în forme ușoare de astm alergic controlat și în situația în care vă doriți să beneficiați de avantajele unui tratament care vă poate influența evoluția alergiei respiratorii pe termen lung și care poate preveni dezvoltarea astmului alergic atunci când suferiți de rinită alergică.
• Există două variante de desensibilizare: injectabilă și sublinguală (pufuri sau comprimate).
• Vârsta minimă de la care se poate începe imunoterapia specifică este 4 ani.
• Perioada minimă de tratament de desensibilizare este de 3 ani, dar durata poate fi extinsă la 5 ani.