Înapoi

Măsurile de medicină preventivă în alergii

Distribuie:
FacebookTwitterLinkedInCopy Link

Este evident că în anumite familii există o incidență mai mare a alergiilor iar copiii născuți în astfel de familii au o șansă mai mare de a fi diagnosticați pe parcursul vieții lor cu diverse forme de alergii. Această predispoziție genetică spre reacții alergice este denumită atopie, iar derularea ei în diverse etape de dezvoltare și sub diverse forme de prezentare clinică este cunoscută sub numele de marș atopic.

Este demonstrat faptul că peste jumătate dintre copiii proveniți din familii în care există atopie, vor dezvoltă cel puțin o alergie în timpul vieții, spre deosebire de cei care provin din familii nonatopice unde doar 1 din 5 copii vor fi diagnosticați cu diverse alergii. Se consideră că ar avea cel mai mare risc acei copii la care ambii părinți suferă de o anumită alergie sau ai căror frați au fost diagnosticați deja cu diverse reacții alergice. De cele mai multe ori însă, copiii nu vor dezvolta același tip de alergie ca părinții sau rudele lor și nici nu vor respecta de fiecare dată un tipar clasic care începe cu o dermatita atopica și/sau alergii alimentare și va asocia mai târziu alergii respiratorii, astm și rinită alergică.

Marșul atopic poate fi inițiat chiar de la vârsta sugarului, pentru ca ulterior să se poată desfășura secvențial pe parcursul întregii sale vieți și doar arareori, se va întâmpla ca acesta să se remită spontan. Nu trebuie însă interpretat simplist ca fiind un marș evolutiv de la o fază ușoară a boliilor atopice către o agravare a lor, și nici că apariția dermatitei atopice sau a alergiilor alimentare este apanajul doar al primei copilării iar rinita alergică și astmului alergic se vor dezvolta doar după vârsta preșcolară. Aceste interpretări ar putea subestima atât variabilitatea individuală cât și eterogenitatea bolilor atopice.

Deși producția de IgE –uri începe din săptămâna 11 de gestație, imediat după naștere se poate evidenția cel mult o tendință spre uscăciune a pielii care poate evolua ulterior în dermatita atopică. Chiar din primele săptămâni sau luni de viață, sugarul poate reacționa după ce a intrat în contact cu alergene alimentare de tipul proteinelor din laptele de vacă sau ou. Iar un răspuns alergic puternic față de acestea poate fi considerat, adeseori, ca un posibil indicator al reactivității atopice crescute în general, atât față de alte tipuri de alergene alimentare, cât și față de alergenele respiratorii.

Sensibilizarea față de alergenele de mediu: acarieni, polenuri, epiteliile animalelor sau mucegaiuri, necesită de regulă un timp mai lung de expunere și este de obicei observată în perioada preșcolară sau școlară timpurie. Este din ce în ce mai clar că nu doar predispoziția noastră genetică poate explica pe deplin această nouă epidemie reprezentată de alergii și care se răspândește cu un ritm alarmant în rândul populației de la vârste foarte mici. Un rol decisiv continuă să-l joace modificările dramatice petrecute în mediul nostru de viață și în obiceiurile noastre alimentare Manifestarea în timpul vieții a anumitor boli atopice este puternic influențată și de anumite condiții speciale, dintre care nașterile prin cezariană, lipsa alăptării, administrarea abuzivă a antibioticelor sau antiacidelor, lipsa vitaminei D, măsurile de igienă exagerate, poluarea, fumatul, alcoolul, proastele obiceiuri alimentare sau influența unor factori hormonali, pot fi definitorii.

Din această perspectivă, medicina preventivă poate juca un rol foarte important în afecțiunile alergice. Ea va cuprinde totalitatea măsurilor de prevenție primară, secundară și terțiară și ele vor urmări identificarea factorilor personali de risc pentru bolile alergice, stabilirea nivelului personal de risc, evaluarea detaliată a stilului de viață și a impactului acestuia asupra stării de atopie, stabilirea unui plan personalizat de profilaxie și/sau imunoterapie specifică în funcție de sensibilizările alergice dezvoltate asimptomatice sau manifeste, precum și recomandări legate de dietă și de expunerea accidentală sau previzibilă la diversele surse alergenice.

Scopul prevenției primare va fi acela de a împiedica apariția sensibilizărilor alergice și a cazurilor noi de boli atopice prin reducerea factorilor de risc. Se încearcă să se prevină astfel dezvoltarea bolilor atopice sau a unor răspunsuri alergice anormale la persoanele complet sănătoase.

De obicei astfel de măsuri vizează perioada sarcinii în cazul în care unul sau ambii parteneri sunt cunoscuți ca având un istoric alergic personal sau familial și se adresează nou-născuților la care se depistează existența unui grad de risc pentru dezvoltarea de boli atopice în același context de agregare familială a atopiei.

Stadiile de dezvoltare în care s-ar putea face prevenția primară sunt perioada antenatală, perioada postnatală și chiar copilăria timpurie. Apare astfel întrebarea firească dacă este recomandat aportul anumitor alimente în timpul sarcinii. Este evident faptul că dieta gravidei trebuie să fie una sănătoasă și echilibrată deoarece ar putea afecta sănătatea copilului.

Se atrage atenția că restricțiile alimentare nejustificate din timpul sarcinii pot avea efecte dăunătoare asupra sănătății mamei și fătului. Evitarea alergenelor alimentare este astfel justificată numai dacă mama este cu adevărat alergică la anumite alimente iar expunerea mamelor în timpul sarcinii la alergenele alimentare ar putea dimpotrivă, chiar stimula toleranța sugarilor față de acestea.

De asemenea s-a demonstrat că o dietă maternă bogată în fructe, legume și pește, ar putea împiedica apariția sensibilizărilor alergice și eventual dezvoltarea astmului la copil. Efectul de prevenire a dezvoltării alergiilor prin aportul de acizi grași polinesaturați din uleiul de pește ar putea deveni evident dacă aceștia sunt administrați începând cu săptămâna 20 de gestație și în primele 3-4 luni de alăptare.S-a demonstrat o scădere a riscului de sensibilizare la ou și arahide la copiii ale căror mame gravide au luat suplimente de ulei de pește.

Administrarea preventivă a vitaminelor A, E, C, mineralelor (zinc, cupru, seleniu, calciu, zinc, fosfor) și antioxidanților nu este susținută însă prin dovezi de calitate. Dar administrarea preventivă a vitaminei D în timpul sarcinii și în primul an de viață poate influența favorabil scăderea prevalenței bolilor alergice. Și pentru că s-a tot spus în ultimii ani că așa cum îi “așterni” copilului flora intestinală, așa va dormi “, suplimentarea probiotică perinatală este propusă ca mijloc de introducere a imunostimulării microbiene încă din viața foarte timpurie a sugarului.

Se știe că microbiota intestinală neonatală provine din microbiota intestinală maternă, fie migrată transplacentar, fie provenită din expunerea din timpul nașterii, fie din translocarea bacteriană din tractul gastrointestinal al gravidei către laptele matern. În acest context, gravidelor atopice li se poate face recomandarea de administrare de Lactobacillus rhamnosus GG, ca probiotic a cărui eficiență a fost demonstrată, de la vârsta de 36-38 săptămâni de gestație și care poate fi continuată și în timpul alăptării fie la mamă, fie prin administrarea directă la sugari până la vârsta de 3-6 luni.

Prin suplimentarea probiotică prenatală se urmărește asigurarea unei microflore formată predominant din lactobacili și bifidobacterii, similară cu a oricărui copil sănătos alăptat.În cazul femeilor însărcinate neatopice nu s-au strâns însă date suficiente care să susțină aceeași recomandare de a primi suplimentar probiotice pentru prevenirea bolilor alergice la copii lor.

Nu este recomandat nici un tip special de dietă maternă în timpul alăptării pentru a preveni alergia copilului din cauza posibilelor consecințe asupra nutriței materne și infantile. Dovezile actuale nu demonstrează vreun beneficiu obținut printr-o dietă de excludere a alimentelor cu potențial alergic în perioada de alăptare.

Eliminarea laptelui de vacă, a ouălor și a produselor din soia din dieta mamelor care alăptează sugari cu dermatită atopică a fost asociată de cele mai multe ori cu o reducere nesemnificativă a severității dermatitei. De asemenea trebuie promovată alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viață pentru că laptele de mamă are o multitudine de beneficii nutriționale, imunologice și psihologice.

Alăptarea exclusivă poate reduce riscul de boli alergice prin mai multe mecanisme: scăderea expunerii la antigene exogene, protecție antiinfecțioasă, stimularea maturizării mucoasei gastrointestinale și dezvoltarea microbiotei intestinale și acțiunea imunomodulatoare și antiinflamatorie a laptelui matern.În cazul sugarilor cu risc atopic înalt care nu pot fi alăptați pentru că laptele matern nu este disponibil, se recomandă de obicei utilizarea unei formule de lapte pe bază de proteine din zer parțial hidrolizate sau o formulă cu proteine din cazeină extensiv hidrolizate în primele 4-6 luni.

Inițierea alimentației complementare sau a diversificării implică apariția toleranței la alergenele alimentare consumate.În dezvoltarea toleranței orale s-a constatat că vârsta expunerii este un factor important, împreună cu proprietățile alergenului, calea de expunere și bagajul genetic al sugarului. Introducerea alimentelor complementare este recomandată după vârsta de 4-6 luni indiferent de modul de hrănire și de riscul atopic. Odată ce hrana cu alimente complementare a fost inițiată, se recomandă introducerea alimentelor potențial alergenice în același mod în dieta copiilor fie că au sau nu au risc alergic, dar cu o supraveghere specială în cazul sugarilor cu dermatită atopică severă, mai ales pentru anumite categorii de alergene alimentare considerate periculoase.

Nu s-a găsit nicio asociere între consumul de produse ecologice (carne, fructe, legume, ouă) și dezvoltarea eczemelor atopice, wheezingului recurent sau a sensibilizărilor atopice în general. Doar consumul de produse lactate ecologice pare să fie asociat totuși cu un risc mai redus de apariție a eczemelor.

Diverse alte recomandări dietetice de genul: consumul de pește bogat în acizi omega -3 pentru prevenirea astmului, suplimentarea cu ulei de pește la sugari și copii pentru prevenirea bolilor alergice, administrarea probioticele imediat după naștere pentru a preveni dezvoltarea bolilor alergice, administrarea prebioticele, vitaminei D, sau uleiului de cocos virgin, administrarea de colostru de bovine, spirulină, mangosteen, sau a altor suplimente alimentare tot pentru prevenirea bolilor alergice își așteaptă validarea științifică.

Dintre măsurile de prevenție care vizează expunerea la alergenele respiratorii pot fi amintite: limitarea expunerii la o concentrație mare de acarieni sau de mucegaiuri în primul an de viață, prezența sau absența animalelor de companie continuă să fie intens dezbătută, ultimele date științifice susțin că prezența lor în primii ani de viață ai copilului poate avea o influență pozitivă asupra manifestărilor alergice,interzicerea fumatului activ și pasiv pentru că influențează negativ imunitatea înnăscută și dobândită, iar intrarea precoce în colectivitate nici nu previne dezvoltarea alergiilor și nici nu poate fi considerată un factor de risc pentru dezvoltarea acestora.

Prevenția secundară identifică persoanele deja sensibilizate alergic și care prezintă clar factori de risc pentru dezvoltarea bolilor alergice. Scopul prevenției secundare este și împiedicarea dezvoltări unor noi răspunsuri imune alergice la cei care au simptomatologie clinică care se încadrează într-o anume afecțiune alergică.

Prin monitorizarea în timp a sensibilizărilor alergice și fără a se interveni medicamentos, se  poate contribui la o diagnosticare precoce și o implementare rapidă a măsurilor personalizate de profilaxie. Astfel se poate reuși modificarea cursului natural al bolilor atopice, care este unul îndreptat adeseori către agravarea sau ramificarea sensibilizărilor alergice preexistente,  scopul fiind  maximizarea bunăstării pacientului și diminuarea suferințelor sale ulterioare.

Consilierea făcută în acest nivel va urmări controlul mediului, evitarea contactului cu alergenul cauzal și chiar se poate lua în discuție,  în alergiile respiratorii, imunoterapia alergen specifică.

Prevenția terțiară presupune gestionarea unor boli alergice deja existente având ca obiectiv restabilirea funcțiilor pacientului, minimalizarea consecințelor negative ale bolii, reducerea numărului de acutizări și prevenirea apariției complicațiilor legate de acestea. Aici îsi găsesc locul atât măsurile profilactice care urmăresc eliminarea alergenelor din mediul unui pacient cât și măsurile terapeutice corecte și mai ales desensibilizările alergen specifice.

Ultima revizuire a paginii a fost făcută în data de: 20-03-2022
Înregistrează-te
Introdu e-mailul tău pentru a-ți trimite instrucțiuni pentru recuperarea parolei.
Trimite
E-mail:*
Nume:*
Numar de telefon:
Liciteză fară cont