Rinita alergică se caracterizează printr-o  inflamaţie acută sau cronică a mucoasei nazale declanșată de expunerea organismului la alergenele aeropurtate. Apare datorită unei reacții imunologice exagerate la care participă anticorpii de tip IgE specifice. 

Apariția rinitei alergice este rezultatul  interacţiunii complexe între diferiți factori genetici şi de mediu.  

Cele mai cunoscute substanțe chimice (mediatori) care dețin roluri importante în producerea inflamaţiei alergice a  mucoasei nazale sunt: histamina și cisteinil leucotrienele. 

Aeroalergenele sunt alergenele aeropurtate implicate în producerea afecțiunilor alergice,mai ales respiratorii . 

Evaluarea alergologică în cazul rinitelor presupune evidențierea sensibilizării la aeroalergenele dintr-un panel recomandat la nivel european pentru testare alergologică. Determinarea sensibilizării la aeroalergene poate fi orientată de istoricul bolii, dar nu este posibilă diagnosticarea unei rinite alergice doar pe baza anamnezei alergologice , oricât ar fi aceasta de detaliată! 

Cele mai importante aeroalergene de interior, sunt alergenele acarienilor,acele artropode prezente în praful de casă, care au  dimensiuni foarte mici, fiind invizibile cu ochiul liber. Speciile de acarieni majoritare în zona temperată sunt Dermatophagoides pteronyssinus şi Dermatophagoides farinae. 

Praful de casă este de fapt un amestec complex care conţine pe lângă acarienii domestici (sursa cea mai importantă de alergene) și scuame umane şi provenite de la animale de companie, fibre din covoare şi alte textile, resturi de insecte, mucegaiuri, particule de nisip şi alte pulberi inerte.  

Alte alergene de interior sunt cele provenite din descuamaţiile epiteliale, secreţiile glandelor  sebacee sau urina unor animale de companie mamifere, cum sunt pisica şi câinele, rozătoare ca hamsterii și porcușorii de guineea ,sau diverse alte animale mai puțin obișnuite. 

Alte surse alergenice de interior sunt reprezentate de alergenele din insecte ca gândacii de bucătărie (Blattella germanica) care sunt întâlnite mai ales în mediile urbane dar și mucegaiurile de interior din genul Penicillium și Aspergillus. 

În țara noastră cele mai importante aeroalergene de exterior sunt polenurile.  

• Sezonul polenului de arbori sau arbuşti este primăvara timpurie. Cei mai cunoscuți sunt mesteacănul, arinul și alunul din familia Betulaceae, dar sunt implicați și frasinul, platanul şi ienuperii pitici.
• Sezonul polenurilor de graminee sălbatice sau de cultură din familia Poaceae, este desfăşurat de la sfârşitul primăverii până la mijlocul verii. Dintre gramineele care produc cantităţi semnificative de polen trebuie menţionată timoftica şi golomăţul,dar și iarba de gazon.
•  Sezonul de polenizare al buruienilor din familia Asteraceae, pelinariţa (Artemisia vulgaris) şi iarba pârloagelor sau floarea pustei (Ambrosia artemisiifolia), se întinde pe perioada  ultimelor luni de vară (iulie-august)și începutul toamnei (septembrie-octombrie).
• Muceagiurile sau fungii care predomină în exterior, din genul Cladosporium sau Alternaria, prezintă variaţii sezoniere influențate de condiţii meteorologice speciale.

Alergenele ocupaţionale implicate în rinita profesională sunt reprezentate de:  

• alergene animale
• acarieni de stocaj, insecte din agricultură,mucegaiuri
• alergene din industria alimentară
• latex
• enzime proteolitice
• substanțe din industria farmaceutică

 

Diagnosticul rinitei alergice este orientat de istoricul bolii şi este stabilit pe baza testelor alergologice in vivo şi/sau in vitro (testarea cutanată prick și/sau determinarea din ser a IgE-urilor specifice) 

Anamneza alergologică presupune culegerea informațiilor legate de: 

• factorii declanșatori și agravanți ai simptomelor rinitei alergice 
• răspunsul la tratamente anterioare
• antecedentele personale şi/sau familiale de afecţiuni atopice (dermatită atopică, alergii alimentare, rinite alergice, astm/wheezing recurent)

Tabloul clinic al rinitei alergice include simptome sugestive:  

• strănut
• prurit nazal
• rinoree apoasă  
• obstrucţie nazală
• hiposmia/anosmia (diminuarea sau pierderea mirosului)

Simptomele oculare de conjunctivită (lăcrimare, mâncărimi, înroșirea conjunctivelor, edeme palpebrale) însoţesc simptomele nazale, mai ales în rinita alergică cu sensibilizare la polenuri.  

Anumiți pacienţi pot prezenta:  

• mâncărimi faringiene, în cerul gurii (palatine) sau auriculare 
• oboseală 
• cefalee 
• scăderea poftei de mâncare

Clasificarea tradiţională a rinitelor alergice care le grupa în rinite alergice sezoniere şi rinite alergice perene s-a dovedit a fi  în timp nesatisfăcătoare, deoarece sunt dificil de diferenţiat formele sezoniere de cele perene la pacienţi cu multiple sensibilizări la alergene de exterior şi de interior, iar în anumite zone din lume variaţiile sezoniere mici ale polenurilor fac ca expunerea la aceste alergene de exterior să cauzeze simptome perene, sau nivelul expunerii la alergene perene poate avea și el variaţii sezoniere ca în cazul alergiei la acarieni.

Clasificarea recentă a rinitelor alergice conform ghidurilor internaţionale se face în:  

Forme clinice evolutive:

• rinita alergică intermitentă: cu simptome mai puţin de 4 zile pe săptămână sau mai puţin de 4 săptămâni consecutive 
• rinita alergică persistentă: cu simptome mai mult de 4 zile pe săptămână şi mai mult de 4 săptămâni consecutive

Forme clinice de severitate:  

• rinita alergică uşoară: cu somn nealterat,activităţi zilnice, sportive, recreative neafectate, activităţi şcolare sau ocupaţionale neafectate și cu absenţa simptomelor supărătoare 
• rinita alergică moderat-severă: caracterizată prin prezenţa a una sau mai multe dintre următoarele: alterarea calităţii somnului, afectarea activităţilor zilnice, sportive, recreative și a activităţilor şcolare sau ocupaţionale și cu simptome supărătoare.

Testarea cutanată alergologică este realizată de medicul specialist alergolog și este considerată metoda standard pentru diagnosticul in vivo al sensibilizării alergice respiratorii

Testarea cutanată prick la aeroalergene este o metodă de primă linie pentru detectarea hipersensibilităţii alergice IgE-mediate la aeroalergene și se poate realiza utilizând extractele alergenice stabilizate. 

Este o metodă de diagnostic avantajoasă din punct de vedere al costurilor, are sensibilitate mare, iar rezultatele sunt obţinute rapid . 

Determinarea IgE-urilor alergen-specifice este alternativa testării cutanate alergologice la pacienţii la care testele cutanate prick sunt negative sau echivoce, în situaţiile în care testarea cutanată nu poate fi efectuată sau este contraindicată. Există o multitudine de alergene disponibile, dar ele vor fi folosite în concordanţă cu anamneza pacientului. 

Determinarea IgE –urilor specifice față de componentele moleculare alergenice (CRD) este utilă în stabilirea sensibilizărilor alergice relevante în cazul pacienților polisensibilizați și alegerea corectă a tratamentului de desensibilizare alergen-specifică.

Tratamentul rinitei alergice cuprinde mai multe componente: 

1. Măsurile de profilaxie pentru reducerea expunerii la alergenul / alergenele incriminate  

2. Tratamentul farmacologic (adaptat gradului de severitate) 

   

Medicamentele care pot fi utilizate în tratamentul rinitei alergice sunt:  

• antihistaminice H1nesedative (cp sau soluții) 
• glucocorticosteroizi cu administrare intranazală 
• antileucotriene (montelukast) 
• decongestionante cuadministrare intranazală sau sistemică (picături, spray-uri sau comprimate) 
• cromone cu administrare intranazală 
• anticolinergicele cu administrare intranazală 
• antihistaminice H1  sau combinații dintre antihistaminice și glucocorticoizi cu administrare intranazală

Imunoterapia specifică 

• cu vaccinuri alergenice  
• la pacienţii alergici atent selecţionaţi (cu monosensibilizări sau având un număr limitat de sensibilizări)
• se bazează pe ameliorarea simptomelor prin expunerea gradată la alergenul cauzal 
• se conduce timp de 3-5 ani 
• poate induce remisiunea prelungită și susținută a simptomelor rinitei alergice, fiind singurul tratament care poate modifica cursul natural al afecţiunii alergice. 
• anti- IgE  cu anticorpi monoclonali umanizați (omalizumab) ,care poate reduce simptomatologia nazală, dar care se indică mai ales la acei pacienți care sunt diagnosticați și cu astm alergic sever, pentru care există indicația de bază a acestui tratament.

Relaţia dintre rinita alergică şi astm sau alte afecţiuni inflamatoare ale căilor aerifere este susținută de  conceptul de “boală unică a căilor aerifere”.

De reținut următoarele aspecte: 

• aeroaleregenele implicate în rinita alergică şi astm sunt comune 
• majoritatea cazurilor deastm alergic au și simptome concomitente de rinită 
• mare parte din pacienţii cu rinită alergică auși astm asociat  
• rinita alergică poate fi asociată cu conjunctivita alergică, care are de regulă forme clinice mai severe în cazul alergiei la polenuri, dar și cu  rinosinuzită şi otită medie 
• anumite forme de rinită alergică se pot asociacu dermatita atopică și/sau cu alergia alimentară 
• rinita alergică este un factor de risc pentru dezvoltarea astmului
• rinita alergică netratată agravează astmul
• un tratament optim al rinitei alergice va avea efecte benefice asupra controlului simptomatologiei astmului coexistent

Autor:

Dr. Claudia Adriana Nicolae

Medic primar alergologie și imunologie clinică