Ce este Dermatita atopică?

Este o afecţiune cutanată pruriginoasă, cu debut cel mai frecvent în copilărie. Există şi forme cu debut la vârsta adultă. Face parte dintr-un complex de afecţiuni alergice, în care mai sunt incluse astmul bronşic, rinita alergică, conjunctivita alergică, urticaria cronică şi alergiile alimentare.

Când apare Dermatita atopică?

Cronologic, dermatita atopică este prima care apare, uneori simultan cu alergiile alimentare ale sugarului, putând deschide calea asocierii cu alte afecţiuni din cadrul sindromului atopic. Acest proces este cunoscut sub denumirea de marş atopic.

Epidemiologia Dermatitei atopice

Prevalenţa dermatitei atopice este în continuă creştere în Europa occidentală, SUA, Australia. 15-30%  din copiii din aceste zone dezvoltă dermatită atopică, dintre care 15% au afectare severă. Dermatita atopică afectează sever calitatea vieţii, impactul fiind mai sever decât cel determinat de prezenţa psoriazisului şi egal cu cel determinat de instalarea diabetului zaharat.

Evoluţia Dermatitei atopice

Boala apare în 85% din cazuri în copilărie, în 95%  din aceste cazuri înaintea vârstei de 5 ani. Evoluează în pusee, spaţiate de perioade de acalmie. Are risc de complicaţii, majoritatea infecţioase, uneori severe.

Exista mai multe modele evolutive:

• Modelul cel mai sever dar şi cel mai rar, în care boala debutează devreme, înainte de 1 an şi persistă toată viaţa, acompaniată sau nu de alte afecţiuni din cadrul sindromului atopic.
• Modelul cel mai frecvent cu ameliorare în jurul pre-pubertăţii, persistând o formă minoră toată viaţa, dar cu impact minim asupra calităţii vieţii
• Forma cu debut la vârsta adultă, de regulă mai puţin severă.

Cauzele şi mecanismul de producere al bolii

Terenul genetic

Istoricul familial de dermatită atopică sau sindrom atopic este foarte obişnuit. Încercarea de a coda genele implicate în declanţarea bolii relevă de cele mai multe ori mutaţii în genele care codează funcţionalitatea proteinelor structurale ale epidermului sau în genele care codifică răspunsul inflamator al organismului.

Igiena

Se consideră că dermatita atopică este o boală a excesului de igienă (prin reducerea expunerii adaptative a pielii copilului la endotoxinele bacteriene) şi a supraexpunerii la alergeni chimici (poluare, alimentaţie superprocesată etc).

Climatul

Climatul excesiv (foarte cald sau foarte frig) agravează boala şi declanşează puseele. Uscăciunea este prost tolerată. Soarele ameliorează răspunsul imun, dar transpiraţia are rol iritant.

Antigenele alimentare şi de mediu

Rolul lor în dermatita atopică este variabil, atât în ce priveşte declanşarea cât şi prevenirea puseelor. În mod cert incidenţa episoadelor urticariene declanşate de alimente este mai mare la atopici, dar rolul alimentelor în agravarea leziunilor de eczemă nu este deplin demonstrat, de aceea restricţiile alimentare sunt recomandate doar sub control medical, alergologic sau pediatric. Atopicii au de asemenea o incidenţă crescută a episoadelor de alergii respiratorii la praf de casă, fără însă a se putea demonstra totdeauna o corelaţie cu declanşarea sau agravarea eczemei.

Simptomele Dermatitei atopice:

•  Unicul simptom este pruritul, uneori neîntrerupt, care antrenează gratajul şi ulterior lichenificarea pielii.
•  Leziunile cutanate sunt eczematoase (eritem, veziculaţie-crustificare, prurit).

Distribuţia leziunilor este variabilă în funcţie de vârstă:

• DA infantilă (leziuni la nivelul feţei şi pe zonele convexe, frecvent leziuni infectate)
• DA la copil (leziuni flexurale, frecvent leziuni lichenificate)
• DA la adult (leziuni simetrice: pliuri, mâini, perimamelonar; leziuni lichenificate)

 Investigaţiile clinice și paraclinice necesare pentru sprijinirea/completarea diagnosticului de Dermatita atopică:

• hemogramă (numărătoare eozinofile)
• examen bacteriologic (examen direct secreţie, cultură, antibiogramă)
• examen micologic (examen direct, cultură)
• examenul alergologic clinic și paraclinic, poate fi deosebit de complex în cazurile de dermatita atopică parte a unui sindrom atopic

Complicaţiile Dermatitei atopice

Pacienţii atopici au un exces de imunitate alergică şi deficit de imunitate anti-infecţioasă.

Cea mai frecventă complicaţie este suprainfecţia leziunilor zemuinde sau excoriate cu germeni de suprafaţă (stafilococ auriu, streptococ betahemolitic). Impetiginizarea este atât factor declanşator cât şi complicaţie a puseelor de dermatită atopică.

Mai rară dar mai gravă este suprainfecţia herpetică în puseu activ, cu virus herpes simplex, varioliform sau vaccinia. Acestă complicaţie poate fi letală la vârste mici sau la imunodeprimaţi.

Dermatitele de contact în special la metale (nichel, crom, cobalt) sau parfumuri complică frecvent dermatita atopică.

Intrarea în marșul atopic și dezvoltarea altor alergii este de asemenea o complicație redutabilă.

Tratamentul Dermatitei atopice

 Măsuri generale

• depistarea, excluderea și controlul factorilor declanşatori
• dietă (supliment de acizi graşi esenţiali, cu un rol antiinflamator)
• îmbrăcăminte din fibre naturale (bumbac, mătase)
• igienă adecvată
• psiho-terapie

Tratamentul local

Prevenirea puseelor prin normalizarea barierei cutanate este esenţială. Hidratarea şi emolierea pielii trebuie să facă parte dintr-un ritual cotidian care este bine să fie deprins de la vârste cât mai fragede deoarece el va însoţi pacientul pe toată durata vieţii.

Se recomandă băi călduţe, scurte (pentru a nu deshidrata pielea şi mai mult; în medie 5-10 minute). Este recomandată adăugarea unui ulei de baie în apă. Baia va fi urmată de aplicarea unei creme sau a unui balsam emolient pe toată suprafaţa pielii. În măsura în care este posibil emolierea se repetă de minimum două ori pe zi. Când este necesară aplicarea unui medicament local, acesta se aplică de preferinţă înainte de emolient. Pe zonele suprainfectate se evită aplicarea cremelor prea grase.

Emolientele moderne sunt îmbogăţite cu substanţe active ce au rol antiinflamator, extrase din plante sau din apele termale. Acestea permit reducerea utilizării dermatocorticoizilor în formele uşoare de dermatită atopică.

Tratamentul medicamentos local se bazează în principal pe dermatocorticoizi.

În ghidul de tratament al Ministerului Sănătăţii este inclus tratamentul pro-activ de întreţinere a dermatitei atopice cu tacrolimus, pentru cazuri moderate şi severe pentru prevenirea apariţiei recurenţelor şi pentru prelungirea intervalului de timp între două recurenţe; va fi recomandat pacienţilor la care apariţia episoadelor de exacerbare se înregistrează cu o frecvenţă crescută (de 4 ori sau mai mult pe an).

Leziunile suprainfectate beneficiază de tratament antibiotic local (acid fusidic, mupirocin) sau general.

Antiviralele (aciclovir, valaciclovir) sunt obligatorii la marii atopici care fac varicelă sau zona zoster.

Tratamentul general

Ca tratament de fond se folosesc antihistaminicele, pentru a reduce pruritul. Se preferă antihistaminicele sedative de tip hidroxizin sau clorfeniramin.

Terapia cu ultraviolete A sau B cu bandă îngustă are rol imunomodulator şi poate fi folosită într-o etapă intermediară, înainte de a se ajunge la tratamente sistemice.

În cazurile severe-refractare la tratament (neremise după 6 săptămâni de terapie) se iniţiază (totdeauna tratament intraspitalicesc la iniţiere):

Cura balneară

Tratamentele balneare, cu ape termale care au rol antiinflamator (Avene, La Roche Posay, Uriage etc; la noi mai puţin folosită-Sovata, Herculane, Govora), oferă o alternativă de reechilibrare imunologică naturală pentru pacienţii atopici, având rezultate ştiinţific demonstrate în reducerea intensităţii şi frecvenţei puseelor de boală.           

Autor:

Dr. Diana Plăcintescu

Medic primar dermato-venerolog