Astmul este o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii ce determină obstrucție reversibilă a fluxului de aer manifestată prin simptome fluctuante și recurente. Printre simptomele comune se întâlnesc wheezing-ul (șuierat), tusea, limitarea respirației și durerile toracice. Acestea sunt declanșate de expunerea de alergeni (praf de casă, mucegaiuri, polenuri, epitelii animale) indoor/outdoor, infecții respiratorii, efort fizic, emoții intense sau după consumul unor medicamente(aspirină).
Sindromul de apnee obstructivă în somn
face parte din spectul tulburărilor respiratorii legate de somn. Acesta se caracterizează prin episoade repetate de ocluzie a căilor aeriene superioare, care are ca rezultat o scurtă perioadă de oprire a respirației (apnee) sau o reducere semnificativă a fluxului de aer(hipopnee) în timpul somnului.
Persoanele cu sindrom de apnee obstructivă în somn pot prezenta sforăit puternic, scăderea concentrației de oxigen și întrerupere a somnului. Dereglarea somnului duce, de asemenea, la hipersomnolență, tulburări de concentrare în timpul zilei și calitate slabă a vieții.
Studii recente au arătat că există o legătură între astmul bronșic și sindromul de apnee obstructivă în somn, aceasta fiind bidirecțională în care fiecare tulburare o influențează negativ pe cealaltă. Sindromul de apnee în somn se asociază cu forme severe de astm, creșterea numărului de exacerbări nocturne ale astmului și prezentări frecvente în compatimentele de primiri urgențe, scăderea calității vieții și a controlului astmului.
Așa cum am precizat anterior, există o legătură bidirecțională între aceste patologii. Astfel că, hipoxia intermitentă cronică, caracteristică sindromului de apnee în somn, duce la inflamarea și/sau remodelarea căilor respiratorii inferioare, ceea ce poate crește morbiditatea astmului. Terapia inhalatorie utilizată în tratamentul astmului este un potențial factor contributiv prin efectul acesteia asupra căilor respiratorii. Există o relație dependentă între doza de terapie inhalatorie folosită și riscul de apariția a sindromului de apnee obstructivă în somn.
Mai mult, trebuie remarcat faptul că sindromul de apnee în somn și astmul asociază inflamație bronșică cu predominanță neutrofilică și sunt adesea complicate de comorbidități comune precum obezitatea, refluxul gastroesofagian și rinita.
Impactul CPAP asupra rezultatelor astmului
Persoanele diagnosticate cu sindrom de apnee obstructivă în somn și tratați cu CPAP (presiune pozitivă continuă în căile respiratorii) par să aibă un control mai bun al astmului bronșic în ceea ce privește îmbunătățirea simptomelor și calitatea vieții.
CPAP are efecte benefice asupra proprietăților mecanice și neuromecanice ale căilor respiratorii inferioare, precum și în ameliorarea refluxului gastroesofagian și a inflamației locale și sistemice. De asemenea, CPAP restabilește somnul și ajută în continuare la controlul astmului.
Autori:
Dr. Gheorghiu Radu
Medic Rezident Pneumologie Pediatrică
Std. Tița Alexandra
Medic Primar Pediatru – Medic Specialist Pneumologie Pediatrica – Doctor în Științe Medicale
Bibliografie:
1. Meghan D. Althoff et al. “Asthma and Three Colinear Comorbidities: Obesity, OSA, and GERD.“ The Journal of Allergy and Clinical Immunology: In Practice, Vol: 9 (2021), 3877-3884. https://doi.org/10.1016/j.jaip.2021.09.003
2. Dixit, Ramakant. “Asthma and obstructive sleep apnea: More than an association!.” Lung India : official organ of Indian Chest Society vol. 35,3 (2018): 191-192.
doi:10.4103/lungindia.lungindia_241_17
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5946549/
Elementele grafice au fost furnizate de către autorii articolului.
